„Un prunc s’a născut nouă, un Fiu ni s’a dat, şi se chiamă numele
Lui Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Părintele veacului,
Domn al păcii“ (Isaia 9, 6-7).

          Vechiul Testament e plin cu prorocii despre Naşterea Mântuitorului. Şi cât de frumoase şi mult spunătoare sunt aceste prorocii! Iată, spre pildă, pe cea dela Isaia cap. 9, vers 6—7:
          «Căci prunc s’a născut nouă, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui, şi se va chema numele Lui înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Părintele veacului ce va să vie, Domn al păcii. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar».
          Ce prorocie minunată! Ea cuprinde toate darurile pe cari le-a adus şi Ie aduce în lume Naşterea Mântuitorului. Ea cuprinde toate darurile mântuirii noastre sufleteşti. Să cercetăm puţin aceste daruri:
          „Sfetnic minunat“…spune Isaia prorocul că este Isus. O, ce Sfătuitor minunat este Domnul! Cine L-a primit cu adevărat, are un Sfătuitor minunat; are un Sfătuitor care în toate afacerile, în toate primejdiile şi năcazurile îi spune ce să facă. O, ce viaţă uşoară trăeşte cel ce întreabă şi ascultă în toate afacerile de acest Sfătuitor; cel ce nu merge nicăeri, nu lucră nimic, nu vorbeşte nimic înainte de a cere prin rugăciune sfatul Domnului. O, cé viaţă minunată ar trăi oamenii şi omenirea dacă toţi ar asculta de acest Sfătuitor. Atunci n’ar mai fi certe, zavistuiri, duşmănii, şi răzbunări. Atunci ar fi plină lumea de copiii lui Dumnezeu; de fraţi şi surori în Domnul.
          „Dumnezeu biruitor“… Sus pe crucea Golgotei, Isus a biruit puterea satanii şi ne-a câştigat şi nouă darul biruinţii pe care ni-l îmbie şi nouă: îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea (loan 16, 33). El ne pune la îndemână tot câştigul Lui şi toată biruinţa Lui cea strălucitoare. Domnul are lipsă de biruitori, de oameni cari să calce pe urmele Lui. Cine îl primeşte cu adevărat pe Pruncul isus, devine un creştin biruitor; primeşte dar şi putere de a birui ispita şi păcatul, între aceştia eşti tu?
          „Domn al păcii“… ne spune mai departe Isaia că este Isus. O, ce pace dulce şi sfântă au cei cari L-au primit cu adevărat pe Pruncul Isus. Toate bogăţiile şi toate plăcerile din lume nu pot da pacea pe care o dă Domnul. Cine trăeşte o viaţă cu Domnul, are o pace a sufletului, o odihnă, o bucurie şi fericire sufletească pe care nimenea şi nimica n’o poate tulbura. «Pace las vouă, pacea Mea dau vouă, nu după cum dă lumea» zicea Isus (loan 14, 27). Însă «cei nelegiuiţi n’au pace» (Isaia) pentrucă nu L-au primit pe «Domnul păcii». Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace în sufletul lor pentrucă nu L-au primit pe Domnul păcii.
          „Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar“… Stăpânirea Domnului n’are hotară… împărăţia Lui n’are hotară… ea cuprinde pe toţi copiii lui Dumnezeu din toate vremile şi toate locurile.
         Şi totuşi, aceste «hotară» sunt aşa de restrânse… a Lui «stăpânire» e atât de mică. Neamurile trăesc azi în afară de hotarăle «Stăpânirii» Lui şi «Păcii» Lui. Căci dacă ar trăi înlăuntru acestor hotară, ar fi plină lumea de copiii lui Dumnezeu ; ar fi plină lumea de bine şi fericire. Dar neamurile şi oamenii de azi au eşit din «hotarăle» Lui şi de aceea trăesc aşa cum trăesc.
         Ferice de cei puţini, puţini cari trăesc azi sub Stăpânirea Lui… ferice de cei puţini, puţini cari trăesc în Pacea Lui. Între aceştia eşti Tu?
         Se vorbeşte mult despre bucuriile Naşterii Domnului. Dar adevărata bucurie este când Cel născut în peştera Vitfleemului se face pentru noi şi viaţa noastră un Sfătuitor, un Biruitor, un Domn al păcii… când intrăm în hotarăle Stăpânirii Lui şi El intră în hotarăle noastre… când lăsăm «calea lui Irod» şi apucăm calea mântuirii … când în peştera Vitfleemului nostru se face «lumină mare» primindu-L pe El şi lăsându-L pe El «să crească» şi să ne stăpânească ca un împărat, Stăpân şi Cârmuitor al vieţii noastre.
Articol preluat din ziarul Oastea Domnului 1931 Nr. 52 Pag. 2