,,Smeriți-vă dar supt mâna tare a lui Dumnezeu – aruncați asupra Lui

toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi„ (1Petru 5. 6-7)

          ,,Ah! – zici tu – dar cu năcazul meu lacrurile stau altcum. Suferința mea nu vine deadreptul dela Dumnezeu, ci vine dela om; vine dela neamurile mele, dela fratii și verii mei, cariar trebui să mă cinstească. Nu mi-ar fi ciudă dacă ar veni dela dușmanii mei, dar vine dela ai mei”..
         Fratele meu! În numele Domnului, eu te asigur că orice năcaz nu vine numai dela ,,duşmani”.
         E o mare rătăcire când noi cârtim și ne supărăm pe uneltele de cari Domnul se folosește spre pedepsirea noastră. E o nebunie și ne supărăm pe nuiaua care ne lovește dar și nu vedem mâna care ține nuiaua.
          Când lovim un câine el mușcă bățul. Sărmană făptură! El nu știe mai mult decât atât. El se războeşte cu bățul, în loc să mă vadă pe mine care dau cu bățul.
          O, fratele meu, să nu faci şi tu aşa. Când năcazal dă peste tine, să nu sari și tu cu furie la ,,băț”. Să nu muști și tu ,,bătul” ce te lovește căci acest băț să știi, că e în mâna Tatălui tău cel ceresc. Iar dacă acest băț este de trestie subțire sau de mărăcine noduros, asta nu are a face. Adevărul e că acel băț e în mâna Domnului.
          Să încetăm cu cârtirea contra suferințelor și încercărilor. Să lăsăm toată această greutate în seama Domnului, în seama înțelepciunii Lui nemărginite.
          Vom înțelege mai pe urmă taina suferinței de acum. Și vom mulțumi de-apururi Tatalui ceresc pentru nuiaua pedepsitoare și încercările ce ne-a trimis.
         Apostolul Pavel spune în epistola către Eviei atât de liniştitor: ,,Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii”. (Evrei 13, 11).
          O, tu oaie din turma cea binecuvântata a Domnului, stai liniștită în mâna Lui: Predă-te cu totul Lui și nu te împotrivi: Împotrivirea noastră nu folosește nimic, ca atunci când Păstorul nostru cel mare vrea să ne tundă, apoi El tot o face. Cu toată împotrivirea noastră nu putem face nimic altceva decât doar atât că svârcolindu-ne sub foarfecile Lui, am putea să fim tăiați și rănți: în loc de o lovitură să primim două.
          Plugarii din țările Răsăritului au un fel de bold special pentru boii cari se lasă pe tânjală. Are plugarul un bold (spin) pe care îl înflige în pielen boului ca să pășească mai repede. Îl înfige puțin și boldul nu doare prea mult, dacă boul stă liniştit. Dar dacă boul svârle cu piciorul, boldul îndată intră adânc în came, sloboadă sânge și doare.
          Așa va fi și cu noi când ne răsvrătim con-tra ,,boldului” cu care Domnul ne împintenește să mergem pe calea mântuirii.
          O, ce nebunie este a te răsvrăti sub foarfecile Domnului! Cu toate gemetele noastre, noi nu putem face nimic să plouă, sau să stea ploaia. Putem noi caştiga vre-un ban prin neliniște, sau să cumpărăm vreo pâine prin tânguire? Atunci ce vrem cu răsvrătirea sub foarfecile Domnului?
          Murmurarea este distrugerea răsplătirii noastre cel duhovniceşti, lar neliniștea este o pierdere zadarnică de timp.
          Stai liniştit în mâna Domnului! Aceasta aduce sufletului binecuvântare. Omul zicea un sf. Părinte – atunci este mai aproape de porțile ceriulul când se supune cu totul și deplin
voinții lui Dumnezeu.
          Eu – care scriu aceste rânduri – am cunoscut aproape în fiecare an „foarfecile Domnului”. Sărut aceste foarfeci și le doresc mereu căci prin ele mi-a venit mângăierea și puterea
Duhului Sfânt.
          Voi cari cunoașteți aceste foarfeci – mărturisiți pe tot locul binecuvântările lor și îndemnați pe toate ,,oile” să stea liniştite sub mâna cea scumpă a Tunzătorului.
          Rugăciunea noastră cea de fiecare zi să ne fie aceasta:
          ,,O, Doamne, fă cu mine, robul Tău, ceeace Tu voești și când Tu voești. Hotăreşte-mi ce voeşti Tu cinste sau necinste, bogăție sau sărăcie, boală sau sănătate, bucurie sau mâhnire… eu toate le voi primi vesel din mâna Ta şi voi lăuda neâncetat numele Tău”. Amin.
          • (Luată din minunata carticică , ca o oaie fără de glas. (Isaia 53.7) scrisă de pr. Iosif Trifa).
Preluată din ziarul Isus Biruitorul Nr.1 Pag.5 15/07/1938.