A sosit iarăși praznicul Botezului; praznic de îvățătură, așa cum sunt și trebue să fie toate praznicele sfinte.


        Praznicul Botezului ne aduce aminte de un lucru pe care nu-l prea luăm în seamă. Ne aduce aminte de taina botezului, de renașterea cea sufletească, de nașterea din apă și din duh, cu întrebarea dacă am rămas noi în această renaștere, dacă trăim noi prin ,,duh”. sau am rămas numai cu ,,apa”? Mărturiseşte oare viața noastră despre botezul prin care am trecut, sau aceasta mărturie o avem numai în ,,Matricola botezaților”? Suntem creștini cu fapta, sau numai cu numele?
        Căci a fl creştin, însemnează, înainte de toate, a avea Duhul Sfânt, a trăi și a umbla prin Duhul (Galaten! 5, 25), aducând rodui de viață nouă iar roada Dulului este ,,dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia” (Galateni 5. 22). Aceste roduri sunt singura adeverință despre creștinătatea noastră.
        Dacă aceste roade liosesc, însemnează că lipsește Duhul, iar dacă n’are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lul (Rom. 8,9).
        Să nu uităm! Botezul este un prasnic al Duhul Sfânt. Ziua apelor, ziua sfințirii apelor, cum i-se mai spune pe unele locuri, cuprinde în sine on adânc înțeles. Apa peste tot în sf. Scriptură înseană ,,apa cea vie” – darurile Duhui Sfânt. Duhul Sfânt este arătat peste tot în Biblie ca simbolul (și izvorul) ,,apelor celor vii” prin care odrăslește viața noastră.
         Revărsarea acestor ape peste ,,pământul useat și fără apă” al omeniri, ne-a adus’o în lume seumpul nostru Mântuitor, prin care am primit pe Duhul Sfânt. ,,lar în ziua de pe urmă a praznicului, Isus a stătut în mijloc și a strigat: Daca însetează cineva, să vină la Mine și să bea. – Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie cum zice Scriptura”. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-l primeasca cei ce vor crede în El… (loan 7,37-39).
Proorocul lsaia, vorbind despre aceste ape spunea: ,,iată, voi face ceva nou… voi da ape în pustie, și râuri în locuri secetoase, ca să adap pe poporul Meu”. (lsaia 43,v.18-21) …,,voi face să izvorască râuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul väilor, voi preface pustia în iaz și påmântul uscat în izvoare de ape” (Isaia 41, 17-20). …,,Pustia și țara fără ape se vor bucura: pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul”… (Isaia 37, 12).
        Cu Duhul Sfânt a venit in lume viața. El este ,,apa cea vie”, ,,râul,” șivoiul” care a schimbat și schimbă ,,pustia în iaz” ,,pământul uscat în șivoaie de apă”, înflorind ,,pustietatea ca trandafirul”.
Astfel ar frebui să fle creștinatatea și creștini de azi: plint de arătarea roadelor și puterea Duhlui Sfânt. Dar viața creștinătăți de azi, este, cum spunea Sundar Singh, o alvie seacă pentrucă ,,râul vieții”, nu curge prin ea, ci numai alături de ea. Lumea și creștinătatea de azi este un întins și fioros pustiu sufletese, find că s’a depărtat de ,,izvorul apelor vii”.
        Se plinește și aici cuvântul Domnului care zice: ,,Poporul Meu a sãvârșit un îndoit păcat: M’au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat fântâni sparte care nu țin apa”. (leremia 2,13).
Viața creștinătății de azi este ca o cumplită ,,mare moartă”, alecărei ape nu se pot vindeca decât läsând să treacă printr’ânsa apele cele vii ale Duhulu Sfânt. ȘI am văzut o apă curgătoare din locașul Domnului. Un om mi-a zis: ,,treci apa”. Şi am intrat în apă, și apa la început ajungea până la glezne, apoi până la genunchi și pe urmă s’a făcut râu mare pună la brâu. Și omul mi-a zis: Aceasta este ,,apa iertării” și această apă va intra în marea moartă și vărsânduse în mare, apele el se zor vndeca… Și se va însănătoșa și va trăi tot acela peste care curge răul… Și pe lângă acest râu vor crește tot felul de pomi roditori și nu se va sfârși rodul lor pentru că apele care udă din cele Sfinte ies (lezechil Cap. 47).
        Acestea sunt ,,apele vii” pe care trebue să le Iăsăm să curgă în ,,marea cea moartă” a vieți noastre, pentrucă să o vindece și să putem, odrăsli roade de fapte bune și viață nouă.În prasnicul Botezului glasul Domului strigă peste ape grăind: ,,Veniți de luați toți Dunhul înțelepciuni, Duhul înțelegeri. Duhul temerii de Dumnezeu”. Iar acest dar ni se dă gratuit. Voi toți cei însetați. veniți la ape, chiar și cel ce n’are bani. Veriți și cumpărați bucate. veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată. (isaia 55).
        Numai când ne vom adăpa cu adevărat din aceste ape, vom putea trăi o viață nouă și numai când aceste ape vor cuprinde și ,,îneca” viața noastră, vom arăta în lume roadele Duhului dela Galateni 5, 22-23.
Ioan Marini
Ziarul Glasul Dreptăți 02/01/1938 Nr.1 pag.1