FÂNTÂNILE SĂPATE PE VREME DE SECETĂ
Seaca fântânile, dar cele săpate pe vreme de secetă rezistă…
… Intr-un ziar citesc că au secat toate fântânile dintr-un sat. O singură fântână mai are apă. Una care fusese săpată pe vreme de secetă. Pe vreme de secetă fusese săpată mai adânc decât celelalte și acum numai ea singură mai are apă. Și cel ce trimitea știrea adăuga sfatul: – ,,Săpați fântânile pe vreme de secetă”.
Citând această știre, eu m-am gândit în mine că exact așa e și cu fântânile noastre cele sufletești. L-ai aflat pe Domnul după lungi suferințe, încercâri, izbeliști? Și asta-i o ,,fântână” săpată pe timp de secetă, care ține apa și în ,,secetă” suferințelor și încercărilor… Săpați fântânile pe vreme de secetă! Când dați peste noi încercări, necazuri, suferințe, folosiți acest prilej binecuvântat să-L aflați pe Domnul. Folosiți acest prilej binecuvântat să vă ,,săpați” o ,,fântână” ce ține ,,apă” și la vreme de ,,secetă”. Și folosiți acest prilej și pentru alții, să-și sape ,,fântână” pe vreme de ,,secetă”.
Eu mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a ajutat să-mi săp ,,fântâna” pe vreme de ,,secetă”.
L-am aflat pe Domnul ,,într-un pământ pustiu și fără de apă”(Ps. 62, 1). L-am aflat într-un pustiu de suferințe și încercări.
Și multumesc lui Dumnezeu că și Oastea Domnului este o ,,fântână” săpată pe vreme de ,,secetă”. Și cei mai mulți ostași așijderea și-au săpat ,,fântâna” pe vreme de ,,secetă”.
Si de aceea ,,fântâna” Oastei și ,,fântânile” de la Oaste au ,,apă” destulă și pe vreme de secetă.
(PR. IOSIF TRIFA, I.B. 32/ 1936)
