M-ai izbăvit
M-ai izbăvit Iisuse din mîini de sînge pline
și mi-ai scăpat viața din arșița durerii
m-ai ridicat odată spre culmi așa senine
– de ce-mi lași azi secate izvoarele puterii?
Știi cît mi-a fost odată viața plină-plină
cu dulcea, minunata și sfînta-Ți armonie,
cum Îți cîntam Iubirea Slăvită și Divină
– de ce-mi lași azi doar jalea pe harfa mea pustie?
Mi-ai arătat frumsețea și harul fericirii
cum unui ars de sete i-arați un strop de apă
– de ce de-atunci în dorul și-n chinul ne-mplinirii
nădejdi făr-alinare tot sufletul mi-l sapă?
O, Tu mă vezi Iisuse, strigînd zdrobit spre Tine
din mijlocul atîtor dureri sfîșietoare
– cînd mi-ai scăpat viața de-atîtea ori cu bine
de ce acuma singur mă lași în luptă oare?
Îndură-Te de mine cînd duhul meu slăbește
și cînd răbdarea zace învinsă de povară
ori luntrea mea salveaz-o, ori marea-mi potolește
ori inima înalță-mi, ori fiara mi-o doboară.
Fratele Traian Dorz – Vol. Cîntarea Cîntărilor mele
