Nu mai sînt comori

Nu mai sînt comori pe lume
ca cereasca părtășie
care-atît de strălucită
Tu Iisus mi-ai dat-o mie.

Ce-ar mai fi Iisuse oare
din comorile minunii
ca sărutul Tău pe lacrimi
din fiorul rugăciunii?

Unde-s oare-n lumea asta
stări mai binecuvîntate
ca-n lumina-mbrățișată
de cununi împreunate?

Unde-s legăminte nalte
pîn-la cele șapte stele
înălțate printre îngeri
cum sînt cele ale mele?

Unde-i jertfă-atît de sfîntă
cu-așa foc împreunată
din cîntări atît de limpezi
cum e cea-n iubire dată?

Doamne, ține-mi-le sfinte
și curate pîn-la Tine
iar acolo le-mpreună
cu miresmele-Ți divine...

Fratele Traian Dorz — Vol. Cantarile Caintei