Scrisoare de pe front

Şi, dragă frate, dac-o fi să nu mai pot a-ţi scrie
şi de-oi cădea în lupta grea pe câmp de bătălie,
să nu stai zile, săptămâni, plăngând de intristare,
nu-ţi măcina credinţa ta în plâns şi nelucrare.

Ci pune mâna ta pe steag şi sabia ţi-o-ncinge,
e timpul lucrului cu spor şi-al jertfei pân-la sânge.
Şi dacă unul a căzut, mormântul lui să fie 
nu locul sterpei închinări, ci pildă sfântă, vie.

Așa, iubitul meu, precum îţi scriu în astă carte,
nimic nu te oprească-n drum de-a merge mai departe.
Din jertfa celor ce-au căzut, o nouă oaste-nvie,
şi-n cei puţini puteri voi fi, în şapte, ca-ntr-o mie.

Ca testament, eu nu vă las decât un singur Nume:
Iisus Hristos cel Răstignit ce L-am vestit prin lume.
Cuvântul Său curat şi sfânt să-l ţineţi cu-nfocare,
mai înalţat mărturisind a Sa răscumpărare.