Învierea Domnului Iisus Hristos din morți este și rămâne mereu marea și unica putere a creștinismului, – mai presus ca a tuturor celorlalte religii ale pământului. Prin patimirile Sale și prin moartea Sa pentru învățătura Lui, Mântuitorul a arătat toată valoarea Adevărului Evangheliei Sale. Prin Învierea Sa Dumnezeiască, El a arătat puterea Lui mai presus ca oricare alta.

Propovăduitori înțelepți au mai avut și alte credințe, martiriu au mai suferit și alți întemeietori de religie, minuni au mi putut săvârși și alții, – dar înviere din morți, dovedită și adevărată atât de minunat, n-a mai putut avea decât Iisus Hristos, Dumnezeul și Întemeietorul mantuirii noastre.

Acest unic și cutremurător fapt le-a dat tuturor celor mărturisite și lucrate de Iisus valoarea supremă de unic adevăr, de unică Autoritate, de unică mântuire. Aceasta arată că tot ce a spus El este întocmai așa, ca tot ce a făcut El este de neschimbat. Că tot ce a promis El se poate împlini negreșit și că puterea Lui, dovedită mai presus decât atotputernicia Morții, este autoritatea care le garantează pe toate cate le-a spus El.

Puterea să-și dea viața au mai avut-o mulți. Dar puterea să și-o ia iarăși n-a mai avut-o decat Hristos. Puterea să ia viața altora o au mulți. Dar puterea sa o dea iarași nu o are decât El, Domnul Dumnezeu.

Hristos a dovedit și dovedește că El este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat prin multele minuni și daruri strălucite. Dar cea mai mare și unică minune a Dumnezeirii Sale și a Slavei Sale este că El Singurul poate da viață și înviere oricui crede în El și oricui vrea El sa-i dea.

Un creștin fără o moarte și fără o înviere duhovnicească nu este și nu poate fi al lui Hristos (In 3,3; Rom 8:9). Hristos chiar această condiție a și pus-o la început fiecărui urmaș al Lui: Cine nu-și dă viața pentru Mine nu este vrednic de Mine (Mt 16:26; Mc 8:35; Lc 9:24). Pentru că cine nu-și dă viața cea veche n-o poate lua nici pe cea nouă dată de Hristos.

Cine nu moare nu poate să învieze. Cine nu se leapădă de sine însuși nu poate deveni un rob al lui Iisus. Dar cine a trecut prin această primă moarte nu va fi vătămat de cea de-a doua (Apoc 20:6). Va trebui să treacă prin ea, dar va trece nevătămat de ea, așa cum a trecut și Hristos, Domnul nostru.

Pe când ușile erau încuiate de frică, a venit Iisus la ucenicii Săi cei strâmtorați și într-o încăpere amenințată. Pe când ușile erau încuiate de amenințări, a venit și Duhul Sfânt peste credincioșii Învierii, împuținați de prigonitorii lui Iisus (Fapte 1:14 și 2:1). Pe când ușile erau încuiate de disperare, de slăbiciune și de silnicie, a venit Iisus de atâtea ori, aducând eliberarea, bucuria și biruița tuturor apostolilor Lui, în ceasul când ei nici nu se așteptau și în felul în care ei nici nu se putuseră gândi. Așa a venit și la noi în trecut. Așa va veni și în viitor.

Minunile lui Dumnezeu s-au petrecut totdeuna pe neașteptate și pe negândite. Din momentul când noi credem în Hristos, trebuie să credem și în minuni. Credincioșii cred în minuni deoarece cred în Hristos. El are nu numai puterea de a le face, ci are și dorința și bucuria de a le săvârși, pentru izbăvirea alor Lui – când orice alte uși par închise și când orice altă izbăvire pare pierdută.

Oricât de închisă ar fi o ușa, oricât de puternică ar fi mâna care o închide și care o ține închisă, oricât de greu să fie zăvorul care apasă și împiedică deschiderea ușilor noastre spre libertate, spre lumină, spre bucurie, suflete al meu și fiule al lui Iisus, nu dispera. Nu-ți pierde încrederea. Nu-ți îngropa nădejdea! Hristos A Înviat! Hristos e Viu! Hristos e atotputernic! Și Hristos are nu numai puterea, ci și plăcerea de a trece prin aceste uși încuiate ca prin nimic. Și să ni le deschidă larg și nouă. Adevărat A Înviat! Slavă veșnică Lui! Amin!

Răsplata ascultării – Fr. Traian Dorz