Se spune că un om bogat care iubea mult banii, a stat de vorbă cu Luther, pe când acesta lucra la traducerea Bibliei El l-a întrebat: „De ce munceşti aşa de mult pentru traducerea Bibliei? Nu ştii că Evangelia nu plătește camātă? Atunci Luther ia spus următoarea fabulă:
„Odată un leu a dat un ospăț mare, la care a învitat pe toate animalele de pe pământ. Mesele erau încărcate cu cele mai scumpe şi gustoase mâncări. Porcul care era şi el de fața, s’a apropriat de masă, gustă din mâncări, însă nu i-a plăcut niciuna. Întorcându-se către stăpânul casei, la întrebat:
N’aveți și lături?..
Tot aşa e și cu noi, a continuat Luther. Noi întindem în fața oamenilor masa plină cu bogațiile harului lui Dumnezeu. Însă oamenilor lumeşti, ca şi porcului, le trebuie altceva; lăturile banulul, ale plăcerilor lumeşti, ale patimilor şi păcaăcatului. Atât animalele cât şi oamenii se cunosc după gust. Pentru unii, bucatele din masa cerească a evangeliel sunt cea mai scumpă şi mai dulce hrană dar pentru alții, , mana” cerească este o hrană proastă.
Lor le trebuie lăturile deşertăciunilor şi minciunilor lumeşti.
Cititorule ! Între care te găseşti… După gust te poți cunoaşte. Hrana” ți-arată firea.
Articol preluat din ziarul Familia Crestina 1941
