Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi. Ps. c. 93,. v. 2.

Strada croitorilor…

       O stradă aşa numită, strada croitorilor este aici la Sibiu. Se chiamă numai a croitorilor pentrucă n-am văzut decât un singur croitor în capătul ei. Am trecut de multeori prin această stradă și odată am apucat în vorbă cu un bătrân ce locueşte acolo. «Cum se poate moşule — l-am întrebat eu — de se chiamă strada aceasta a croitorilor şi numai un singur croitor aveţi în ea?» La această întrebare, bătrânul mi-a răspuns aşa : «Strada asta îşi are numele, die părinte, din vremea de demult de când era plină de meşteşugari croitori… însă acest meşteşug s’a stins în curgerea vremii… oamenii au părăsit rând pe rând această meserie, însă numele străzii a rămas şi pe mai departe până azi «strada croitorilor». În cele mai multe căși din această stradă — zicea mai departe moşul — oamenii păstrează şi azi unelte de croitorit: foarfeci, ace etc. ca o amintire din vremile când părinţii şi strămoşii lor se ocupau cu acest meşteşug …
       Aşa mi-a desluşit bătrânul Istoria cu strada croitorilor şi eu aflu în această desluşire un adânc înţeles creştinesc. În vremile de demult, la începuturile creştinismului, viaţa cea creştinească era şi ea o «meserie» în care toţi creştinii lucrau neîncetat şi minunate fapte şi lucrări de putere creştinească ştiau să facă. Când ceteşti în Faptele Apostolilor viaţa celor dintâi creştini rămâi uimit de ce fel de viaţă duceau ei. «În toate zilele ei erau în biserică … şi era una sufletul şi inima lor… erau în legătură frăţească, în frângerea pânii şi în rugăciuni». (Faptele Apostolilor cap 2 şi 4).
       Însă în curgerea vremii, viaţa cea adevărat creştinească a slăbit şi s’a stins mereu întocmai cum s’a stins meseria celor din «strada croitorilor». Rând pe rând creştinii au părăsit meşteşugul de-a trăi o viaţă adevărat creştinească, le-a rămas însă numele de creştini. Se chiamă numai oamenii de azi creştini, însă cel mai mulţi au tot atâta din viaţa cea adevărat creştinească cât mai au azi din croitorie oamenii cei din «strada croitorilor». În casele oamenilor din «strada croitorilor» se păstrează şi azi unelte de lucru: foarfeci, ace etc. însă nu mai lucră nime cu ele, ci le ţin numai de amintire. Aşa se păstrează şi în casa multor creştini semne sfinte şi scumpe: cruci, icoane, cărţi cu care creştinii de demult lucrau şi biruiau păcatele. Creştinii de azi însă nu mai lucră cu ele, ci le ţin mai mult numai de amintire şl de podoabă.
       Ne trebue cu adevărat o întoarcere la începuturile creştinismului, ne trebue revărsarea Duhului Sfânt în pustia vieţii sufleteşti de azi. Lipseşte darul «limbilor de foc» din viaţa şi din inima creştinilor de azi şi de aceea şi-a perdut creştinismul puterea de odinioară iar omenirea şi-a perdut liniştea şi fericirea. Se vorbeşte mereu de «reforme» şi «schimbări sociale», dar nici-o altă reformă nu ne trebue decât reforma şi schimbarea cea mare ce-a adus-o şi o aduce în suflete pogorârea Duhului Sfânt.
P. Trifa.
Articol din «Lumuna Satelor» 1925 Nr.24 pag.1