Mormântul Sf.Ap. Petru
Basilica
San Pietro
”Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul noapte, astfel, a fost o seară și apoi o dimineață: aceasta a fost întâia zi.” Genesa 1:5
Tot astfel, pentru noi cei care a trebuit să ne rupem din îmbrățișarea celor dragi, în anii aceia cu multe lipsuri, a fost ca un întuneric, ca o noapte tristă de așteptări și suferinți. Dorul după cei dragi începea să ne sfâșie inimile noastre și să ne umple ochii de lacrimi. Ne căutam și nu ne mai găseam, ne chemam și răspunsul nu mai venea de nicăieri, plângeam și nu ne mângâia nimeni.
Fiecare din noi, plecați pe atunci încă de prin anii ’94 sau mai înainte, pribegeam din loc în loc pe acel pământ străin și de limba, dar și de credința noastră.
Se înțelege cât de însetați eram după o strângere frățească, după o cântare, după o stare binecuvântată din care abia ne rupsesem. Noaptea însingurarii părea că nu mai sfârșește, dar Dumnezeu care a văzut suferința noastră, a ascultat rugăciunile noastre îndurerate. A făcut să fie și pentru noi o dimineață și aceasta am numit-o întâia zi, întâia clipă a îmbrățișării cu frații, întâia zi a bucuriei când am cântat prima cântare, când în sfârșit, cu lacrimi de fericire, am înălțat spre Dumnezeu prima rugăciune de mulțumire.
Această minune s-a petrecut în toamna anului 1996.
Aici au fost închiși Sf. Ap. Petru și Pavel.
Pietrele vorbesc Tre Fontane
Fratele Culiță Gherasimescu, un tânăr din zona Comănești, împreuna cu Fr. Mihai Zavate și fratele lui Gheorghe Zavate (Geo, cum îi spuneam noi pe atunci), (astăzi preot), reușise să-și ia un apartament cu gazdă și acolo, în apartamentul acela au fost primele încercări de adunare, primele cântări acompaniate la orgă, primele seri de rugăciune.
În preajma sărbătorilor de Crăciun ne adunam la subsolul unei biserici anglicane. Era acolo un vechi pian al bisericii la care cânta Fr. Ovidiu Bocăneală. Primul revelion al anului ’96-’97 l-am petrecut într-o casă părăsită de prin zona San Giovani. Eram pe-atunci 10 – 13 frați. Se simțea nevoia fraților vorbitori, de aceia tinerii veneau prima oară cu un Psalm cu o cântare sau o descoperire. Era așa de plăcut să-i vezi cu câtă evlavie se ridicau cu Biblia în mână și cu ochii scăldați în lacrimi.
O, stările acelea dintâi nu se pot descrie în cuvinte, de aceea nici eu nu încerc să spun mai mult…
Dintre vorbitorii promițători de atunci erau Fr. Iulian Grigoruță (azi preot), Fr. Pavel Dumitriu, Fr. Daniel Susanu, Fr. Gigi Gîrneață ș.a. Cu timpul Domnul a mai adăugat și alte suflete de frați așa încât devenisem o puternică adunare.
Tre Fontane.
Locul în care s-a tăiat capul Sf. Apostol Pavel
La începutul anului ’97 s-a atașat cu toată inima adunarii noastre Părintele Iuvenalie, un preot călugăr cu multă putere în cuvânt și o demnitate de Preot adevărat. Așa ne-am petrecut toate zilele de duminici și sărbători. În primăvara anului acela Domnul a rânduit să aflăm un alt loc, tot la subsolul unei Biserici Catolice de pe strada Maria e Gesu. Însăși numele străzii era un semn că Dumnezeu mergea înaintea noastră și ne pregătea locuri binecuvântate. În câteva luni de zile ajunsesem la un numar de vreo 200 de suflete apoi ne-am mutat la o altă Biserică din fața Colosseum-ului, de acolo la Tre Fontane, unde am rămas mai mulți ani. De la Tre Fontane la Rustica, unde pare că ne-am statornicit, deși nimic nu poate rămâne statornic aici pe pământ, mai ales pe un pământ străin.
Însuși Domnul a zis: „Dacă vă vor prigoni într-o cetate mergeți în alta. Adevărat, adevărat am spus ca nu veți isprăvi cetățile și Fiul Omnului va veni!”
Amin Vino Doamne Iisuse!
Binecuvintează Doamne, adunarea din Roma!
