La Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

        În decurs de 12 ani, de când scoatem aceste foi, noi am scris multe învăţături la praznicul Naşterii Domnului. În fiecare an am dat alte şi alte învăţături. Cei ce au colecţia foilor, pot afla în ele o largă tâlcuire a Praznicului. Anul acesta vom spune, pe scurt, următoarele:
        În istoria lumii şi popoarelor sunt multe întâmplări mari, istorice. De când eram la liceu, îmi aduc aminte că profesorul de istorie ne înşira cele mai mari «evenimente» din istoria lumii. Erau fel de fel de războaie, alianţe, păci etc.
        Dar cel mai mare eveniment din istoria lumii nu este de feliul acesta; este un altul pe care ştiinţa n’are ochi să-i vadă: este Naşterea Mântuitorului. Din clipa în care s’a născut Mântuitorul, istoria lumii s’a rupt în două. Dela Naşterea Mântuitorului începe o lume nouă, o viată nouă. Naşterea Domnului a însemnat o facere de nou a lumii.
        Dar mă grăbesc să spun că această covârşitoare însemnătate a Naşterii Domnului, pentru noi numai atunci are preţ dacă suntem şi noi cuprinşi în ea. Naşterea Domnului trebue să însemne şi pentru noi o rupere în două a vieţii noastre, un început de viată nouă trăită cu El.
        Naşterea Domnului înseamnă renaşterea la o viată nouă. Minunea din peştera Vitfleemului nu pretueşte
nimic pentru mine şi tine, dragă cetitorule, câtă vreme Mântuitorul nu se naşte şi în «peştera» sufletului nostru. «Dacă Hristos în tine nu s’a născut — zice un sf. Părinte — atunci să şti că pe vecii vecilor tu eşti un perdut». Iar această «naştere» înseamnă а-l lăsa pe Domnul să intre în inima ta, în viata ta, în gândurile tale, în vorbele tale, în purtările tale. înseamnă să-l Iaşi pe El să se facă Stăpân, Poruncitor, Cârmuitor în viața ta şi să nu faci nimic fără voia Lui. Fără acest început de viată nouă, Naşterea Domnului n’are nici un preţ pentru noi.
        Pe crucea unui cimitir din Anglia, se poate ceti următoarea inscripţie:

        Această cruce spunea că cel îngropat sub ea la vrâsta de 80 ani, «trăise» numai 3 ani; îl aflase cu adevărat pe Dumnezeu numai de 3 ani. Ceilalţi 77 erau nişte ani trăiti înzadar.
        Din anii noştri, pentru veşnicie se vor socoti numai cei pe cari і-am trăit cu Domnul şi Evanghelia lui. Precum în calendar se socotesc anii nu dela facerea lumii, ci dela Naşterea Domnului — aşa şi în viaţa noastră se vor socoti anii nu de când ne-am născut, ci de când s’a născut Domnul în peştera sufletului nostru; de când, prin El, ne-am născut la o viaţă nouă. Ceilalţi sunt ani perduti pentru sufletul nostru, perduți pentru împărăţia lui Dumnezeu.
        Tu, dragă cetitorule.de câţi «ani» eşti?
        Naşterea Domnului înseamnă renaştere; renaşterea noastră la o viată nouă. Pentru această renaştere s’a coborât Fiul lui Dumnezeu în peştera Vitfleemului. Pentru această renaştere a murit pe crucea Golgotei.
        Chipul de alături e mult spunător. Copilul Isus s’a născut în semnul crucii… în semnul morţii. În acest semn trebue să te naşti şi tu din nou. A te naşte din nou înseamnă a muri. A te naşte din nou înseamnă a trece prin moartea dela Romani cap. 6 şi Galateni înseamnă a muri împreună cu Hristos pentru a trăi cu El… înseamnă a muri față de lume şi păcat. A te «naşte», înseamnă a muri mereu.
        Însemnaţi-vă bine un lucru. Creştinismnl este înainte de toate cruce. Renaşterea este înainte de toate cruce; este jertfă, este suferinţă, este trăire pentru alţii, este răbdare, este încercarea, este luptă. Câtă vreme tu trăeşti numai pentru lume şi numai pentru tine şi idolii intereselor tale — în zadar treci dintr’un Crăciun într’altul.
        Pruncul Isus s’a născut în numele jertfei, în numele suferinţei, în numele dragostei, în numele mântuirii altora. În acest semn trebue să te naşti şi tu din nou. Pruncul Isus s’a născut şi în numele hulelor, batjocorilor şi prigoanelor de cari a avut parte întreaga Iui viată de pe pământ. Prin ele vei trece, cu siguranţă, şi tu după naşterea din nou.
        Întreagă viaţa Domnului, începând dela naştere până la moartea pe cruce, a fost o cruce grea şi suferinţă nesfârşită — şi tu, dragul meu, umbli după tihnă şi odihnă? Crezi tu oare că vei putea scăpa de ceeace n’a scăpat nici un suflet ce s’a mântuit? Tuturor celor cari caută mântuirea, Domnul le-a spus apriat: «în lume năcaz veţi avea»…
        Dar să şti un lucru! Crucea pe care renaşterea la o viată nouă o pune pe umerii tăi, este o cruce dulce, este o cruce се-ți dă plăcere şi putere. Această cruce o simţia apostolul Pavel când Ie scria Corintenilor; «simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare» (2 Cor. 12, 10).
        De Naşterea Domnului, eu te întreb, dragă cetitorule, cunoşti tu această cruce dulce şi mântuitoare? Ai trecut tu prin ceeace se chiamă naştere şi renaştere din nou??
            Articol preluat din ziarul Oastea Domnului 1932 Nr. 52 Pag. 3