Evanghelia de Duminecă istoriseşte tămăduirea unui slăbănog din Capernaum. Patru inşi îl purtau şi neputând străbate cu el la Isus din cauza mulţimii, l’au slobozit prin acoperişul casei, lsus i-a zis: «fiule, iartăţi-se ţie păcatele… ridică te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta» (cetiţi pe larg această evanghelie la Marcu cap 2 vers 1—12).
       Un adânc înţeles este în evanghelia de Duminecă. Domnul lsus a iertat mai întâi păcatele slăbănogului şi apoi l’a tămăduit. Asta înseamnă că boala lui cea adevărată era înlăuntrul, în sufletul lui. El trebuia mai întâi scăpat şi tămăduit de boala aceasta sufletească şi apoi de cea trupească.
       Tămăduirea omului trebue să plece din lăuntru în afară. Sufletul trebue mai întâi tămăduit ca prin tămăduirea lui să se vindece şi trupul. Boala cea adevărată este cea dinlăuntru, cea sufletească. Cealaltă din afară e numai trecătoare şi nu poate perde pe om.