O nu mai sta și anul acesta cu inima încuiată

El te iubeşte cu o iubire veşnică (lerem. 31, 3)

       Privesc mereu la chipul de mai jos. Întâi am rămas nedumerit. Ce este: O uşă? Da! Dela o casă oarecare? Nu, dela o inimă! Dar privesc oarecum Întristat la chipul acestei porți încuiate. Lacătul dela intrare spune: Stăpânul nu este

aici. El nu este ,,acasă”. Vrei să intri în casa asta?… te-asigur că nu-ți va plăcea înăuntrul ei!… În casa aceasta nu vei găsi decât paiangeni, gunoi şi necurăţenii. Căci aşa este orice casă, orice inimă de unde lipseşte stăpânul ei cel adevărat.
       Lacătul acesta, arată apoi o istorie atât tristă pentru ,,casa” la ușa căreia stă.
       În primul rând ne-aduce aminte de cele ce s’au petrecut în noaptea Nașterii, când într’un întreg oraş, pentru Fiul lui Dumnezeu nu s’a aflat loc de poposire. Pretutindeni, a întâlnit numai lacăte” şi porţi încuiate.
       Apoi, ,,poarta” aceasta zăvorâtă, ne spune despre starea nenorocită a atâtor mii de oameni a căror inimă zace zăvorâtă sub puterea păcatului.
       Atâţia şi atâţia oameni îngăduie păcatului, plăcerilor şi lumii să le treacă pragul casei, dar când e vorba de Domnul şi Evanghelia Lui, spun că nu e loc. Pentru El n’au decât lacăte şi zăvoare. O, ce lucru grozav este acesta.
       Chipul de mai sus arată starea cea mai nenorocită în care se poate găsi cineva. Căci ce poate fi mai grozav, decât o inimă închisă pentru Dumnezeu.
       Şi starea aceasta nu vine deodată, ci pe încetul. Azi un păcat, mâine altul, îm pietresc inima făcând-o nesimțitoare pentru chemările Domnului. Rugăciunea se răreşte; e din ce în ce mai scurtă şi mai rece. Cântările nu-ți mai plac; la biserică şi la adunare te duci tot mai rar, până când părăseşti de tot căutarea mântuirei. De vezi un frate îl ocoleşti, apoi nu te mai sinchiseşti de el, ca şi de un strein. Lacătul greu al păcatului şi al nepăsării ți-a închis cu totul inima, zăvorându-o aşa de grozav încât nici o rază de lumină nu mai poate pătrunde înăuntru. Aceasta e ceiace se chiamă împietrirea păcatului. O astfel de inimă este şi cea de mai sus.
       Dragă cetitorule! Eu nu ştiu în ce stare te afli tu, în ce stare este inima ta faţă de Domnul şi mântuire. Priveşte însă chipul acestei inimi zăvorâte. Şi apoi uită-te şi la cea din pieptul tău.
       Nu cumva este vre-o asemănare între ele? Poate că porţi şi tu acest lacăt nenorocit la uşa inimii tale şi poate că începi a simți, dar n’ai puterea să-l arunci, să-l descui, să scapi de el. Dar nu desnădăjdui, iubitul meu. Bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu te poate mântui şi pe tine, poate deschide şi descuia şi inima ta.
       Cheia mântuirii este în mâna Domnului.
       Trei chei, spunea un vestitor al Evangheliei, că foloseşte Domnul Dumnezeu pentru descuierea inimii oamenilor şi trezirea lor din somnul păcatelor şi fărădelegilor.
       Cheia cea dintâi, este o cheie de argint: predicile, chemările şi rugăciunile ce se fac pentru cel păcătos şi întoarcerea lui.
       Când cheia aceasta nu poate descuiainima, intră în slujbă cheia doua; o cheie de fier: suferinţele şi încercările.
       Când nici aceasta nu poate ,,descuia”, se apropie de inima omului a treia şi ultima, o cheie de aur: cheia darului şi harului Duhului Sfânt.
       Cu această ,,cheie” a deschis Domnul inima Lidiei din Faptele Apostolilor 16,14. În trecere prin Filipi, ap. Pavel şi tovarăşii săi au ieşit afară din oraş pentru a căuta un loc de rugăciune. Lângă un râu se aflau mai multe femei cărora le-au grăit din


        Cuvântul lui Dumnezeu. Una din ele, Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. A primit Evanghelia şi pe Domnul şi s’a mântuit.
       Un om păcătos a întrebat odată pe un vestit predicator: ce trebuie să fac, să mă mântuiesc? Roagă-te şapte zile plângând şi zicând: Doamne deschide-mi inima. Păcătosul a facut aşa. Domnul i-a, arătat inima şi i-a deschis-o întocmai ca pe a Lidiei; a intrat în ea şi omul s’a mântuit.
       Aceasta e calea de mântuire pentru orice suflet: să-i descuie Domnul inima şi să-l primească înlăuntru. E lucrul ce ni-L cere însuşi Domnul. ,,lată stau la uşe şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va
deschide (inima) voi intra la el şi voi cina cu el, şi el cu Mine”. (Apocalips 3, 20.)
        Dragă cetitorule! Poate că de 10, 20, 30, 50 de ani Domnul bate şi la uşa ta. Gândeşte-te, iubite, că poate cea pe care o auzi acum e ultima ciocănitură ce-o mai auzi. Nu mai sta nepăsător. Și nu dispera. Harul lui Dumnezeu poate deschide orice uşe. Celce a sfărâmat porțile iadului, poate
rupe orice zăvor şi lacăt ce ar închide calea Sa, intr’o inimă care-L chiamă.
         Roagă-te şi tu cu căldură ca păcătosul de mai sus, zicând: O, Doamne, deschidemi inima… sfărâmă tu zăvorul păcatului şi stăpâneşte în totul înlăuntrul inimei mele… fă-Te Tu Stăpânul şi conducătorul ei; Eu să fiu rob, iar Tu, Domn; eu să fiu slugă, iar Tu Stăpân.
         O ce bucurie mare vei avea când zăvorul şi lacătul dela inima ta va cădea jos, iar uşa se va deschide larg ca să-L primească pe Domnul. Aceasta ar fi cu adevărat cea mai mare binecuvântare. Nu te lipsi şi anul acesta de acest dar. Împăratul cerului şi al pământului, Domnul Isus Hristos se află la usa inimii tale.
         Deschide-I şi primeşte-L!
Păr. Iosif Trifa
(Din Calendarul Cartea de Aur” pe anul 1947)       

       În clipa când citeşti aceste rânduri, eşti inconjurat de dragostea lui Dumnezeu. Chiar dacă tu nu-L iubeşti, El te iubeste chiar dacă până acum te-ai purtat cu nepăsare față de El şi L-ai făgăduit, El te iubeşte: chiar dacă urându-L, eşti desgustat de cu vântul Lui, El te iubeşte. Vestea bună a dragostei Lui răscumpărătoare, pe care a arătat-o în jertfa Domnului Hristos. este atât de mare şi atât de impotriva socotelilor inimii fireşti, încât ea ne pare cu neputinţă. Socoteşti poate că dragostea Lui este pres mare, ca să îndrăsneşti să te apropii de El? Cu toate acestea dragostea Lui este pentru tine. Apropie-te numai de ce şi vei vedea îndată roadele ei minunate.
       Acesta este indemnul stăruitor pe care ți-l dau. Dumnezeu te iubeşte! Primeşte dragostea Lui, întoarce-te la El şi slujeste-i Lui! Deschide pentru Domnul larg poarta inimi! tale!
      Slávit să fie Domnul Isus Biruitorul!
Calendarul ,,Familia Creştină”
Articol preluat din ziarul Isus Biruitorul 1947 Nr. 1-2 Pag. 6