Pe locnl unde martirul Ştefan a fost omorât cn petrii

La Ierusalim se păstrează până în ziua de azi amintirea locului unde diaconul Ştefan a fost omorât cu petri din partea Evreilor. Acest loc e în partea de răsărit a cetăţii Ie­rusalimului. Ştefan a fost omorât afară de cetate. «Şi l-au târât pe el afară de cetate —
       — zice Scriptura — şi I-au ucis cu petrii» (Faptele apostolilor 7, 5 8 ).


       Poarta pe care martirul Ştefan a fost târât afară din cetate pentru a-l omorâ, se chiamă azi «poarta lui Ştefan» şi e una din cele 7 porţi ale Ierusalimului. E poarta pe care ieşi din lerusalim şi treci în grădina Getsimani şi în muntele Măslinilor. Dăm alături chipul acestei porţi, aşa cum se află în starea de azi. Pe această poartă a fost târât martirul Ştefan afară din cetate.
       Pe această poartă plecăm într-o dimineaţă, sub călăuza unui călugăr să vizităm locul unde sf. Ştefan a fost omorât cu petri. Îndată ce ieşim pe poartă şi plecăm în jos pe drum spre valea Chidron, la prima cotitură a drumului, iată locul unde sf. Ştefan a fost omorât cu petri. Pe acest loc se află azi o mică biserică ortodoxă. Intrăm cu sufletul înfiorat înlăuntru. În dată la intrare, vedem o icoană mare înfăţişând uciderea sf. Ştefan. Icoana e zugrăvită pe un perete şi cuprinde aproape întreg peretele. Călugări ne dau lămuririle de lipsă. Drumul din faţa acestui loc, precum şi întreaga coastă e plină şi azi cu petri şi bolovani. Îţi vine îndată în gând priveliştea martirului sf. Ştefan. Par’că vezi pe Iudeii cei îmbătaţi de ură, cum năvălesc asupra sf. Ştefan.
       Deschid Noul Testament şi citesc aici la faţa locului istoria cu uciderea martirului Ştefan (cetiţi-o la Faptele Apostolilor cap.6 şi 7). «Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în popor» spun Scri pturile. Dar Iudeilor tocmai un astfel de om nu le trebuia. «Toate sinagogile s’au sculat îmnpotriva lui cu vorbe de ceartă, dar nu puteau sta împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea ei». Atunci Iudeii folosiră şi faţă de el mijtoacele pe cari le folosiseră împotriva Domnului Isus. Au pus mărturii mincinoase cari îl pârau pe Ştefan că «strică datinile lui Moise» şi «au întărâtat norodul şi punând mâna pe el l-au dus în sobor». Se împlineau pentru prima dată cuvintele Mântuitorului: «vă vor da pe voi în soboare şi vă vor bate pe voi» (Mateiu 10, 17). Diaconul Ştefan stătu liniştit în fața Iudeilor tulburaţi de ură. O minune se arătă. «Şi toţi cei cari şedeau în sobor se uitară ţintă la Ştefan şi văzură faţa lui ca o faţă de înger». Dar Iudeii nu se mişcară nici în faţa cestei arătări. Ştefan începu a grăi în faţa soborului. Vorbirea lui Ştefan se află scrisă pe larg la Faptele Apostolilor cap. 7. Ştefan aminti toate păcatele poporului Iudeu începând cu vremile Iui Moise până când au omorât pe Fiu Iui Dumnezeu. Oameni tari la cerbicie sunteţi voi – a încheiat sf. Ştefan – netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile, voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Aţi omorât pe proroci… «aţi vândut şi ucis pe cel Neprihănit» … «Şi auzind ei acestea crăpau în inimile lor (adică îi mustra conştiinţa păcatelor) şi scrâşineau cu dinţii împotriva lui. Iar Ştefan fiind plin de Duhul Sfânt căutând la cer a zis: iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei (Iudeii) strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile lor şi-au năvălit cu toţii asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate îl ucideau cu petri; şi mărturii şi au pus hainele lor lângă picioarele unui tânăr ce se chema Saul. Şi ucideau cu petri pe Ştefan care se ruga şi zicea: «Doamne Isuse, primeşte duhul meu. Apoi îngenunchind a strigat cu glas mare: «Doamne nu le socoti lor păcatul acesta». «Şi aceste zicând a adormit» …
       Un fior mă cuprinde citând aici la faţa locului această istorie. Parcă-i văd pe Iudeii cei îmbătaţi de ură năvălind cu petri asupra lui Ştefan şi parcă văd chipul cel blând şi luminat al sf. Ştefan.
       Sf. Ştefan a avut cu adevărat duhul Mântuitorului şi al evangheliei: duhul de-a spune adevărul fără frică şi de-al mărturisi pe Domnul cu preţul vieţii sale. În clipele morţii, sf. Ştefan a urmat pild a Mântuitorului: s-a rugat pentru iertarea celor cari îl ucideau cu petri.
       Martirul Ştefan a deschis şireagul nesfârşit al mucenicilor şi martirilor care şi-au jertfit viaţa pentru evanghelie. Din sângele lor a răsărit lăţirea cea uimitoare a creştinismului.
       Bine, va zice cineva, la ce a folosit dragoste a şi iertarea lui Ştefan că şi aşa n-a putut câştiga nimic în faţa celor împetriţi de ură. Nu e aşa, dragă cetitorule. Cu jertfa vieţii sale, cu pilda jertfai sale, a câştigat pe cineva. A câştigat inima tineretului Saul care păzeau hainele ucigaşilor. Acest Saul, a devenit mai târziu Pavel apostolul. Uitaţi-vă în chipul de alături cât de gânditor se uită Saul în faţa lui Ştefan care se roagă pentru cei cel ucid cu petri. Scripturile nu ne spun, Pavel apostolul de mai târziu nu aminteşte, dar icoana lui Ştefan trebuie că i-a rămas apostolului Pavel deapururi în gândul său. După pilda Domnului Iisus, apostolul Pavel trebuie că a avut ca pildă de jertfire pentru evanghelie pe acest Ştefan pe care l-a văzut rugându-se pentru cei ce-l omorau cu petri. Mai mult ca cu orice se câştigă şi azi suflete pentru Mîntuitorul cu pilda de jertfă, de răbdare şi de dragoste pentru evanghelie. Să nu creadă cineva că în faţa păcătoşilor, suferinţa, răbdarea şi dragostea lui Hristos ar fi zadarnică, e cea mai bună predică pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul. Să nu uităm că sus pe Crucea Golgotei, în clipele batjocorilor şi urei Iudeilor, Mântuitorul a câştigat un suflet prin pilda răbdării şi dragostei Sale. A câştigat pe tâlharul din dreapta Sa. Iar acest tâlhar a primit pe Mântuitorul şi mântuirea tocmai fiindcă l-a văzut şi l-a auzit pe Domnul rugându-se pentru cei ce-L restigniseră.
      Aceste gânduri îmi vin în minte stând pe locul unde Ştefan, martirul a fost omorât cu pietri.
Articol preluat din ziarul Lumina Satelor 1926 Nr. 52 Pag. 4