C E N T E N A R

Gigi  Gîrneață

În noaptea de răscruce
Când toate suspinau
Gemând sub apăsarea
Păcatului Gomorii,
Doar două mâini curate
Spre Cer se ridicau
Și-un glas cerea la Domnul
Lumina îndrumârii.

Un glas zdrobit de singur
Prin har a îndrăznit
Să treacă printre duhuri
Ca solul fără nume –
Ajuns la Tronul Slavei
În plâns sa prăbușit…
Și nu mai știm in urmă
Ce ia șoptit anume !

Știm doar că Noaptea-ceea
S-a prefăcut Hotar,
Nestinsul Rug din care
A răsunat chemarea ,
Talaz care preface
Al morții stăvilar
În imnuri de chemare
Umplând întreagă zarea .

Și el a fost ÎNTÂIUL
Ales de Dumnezeu,
ISPRAVNIC peste toate
Comorile nespuse
Spre-a ne-mpărți merindea
În ceasul foamei greu,
Chemând spre-mbrățișarea
Iubirii Lui străpunse…

Părintele și geniul,
Martirul Lui Hristos,
Fără de care și-astăzi
Am fi fără Lumină
Din ce adânc de noapte-a
Păcatului ne-a scos,
Și ne-a adus la Domnul,
La pacea Lui Divină .

Preasfânta Psaltire
Încredințată-n chin
La ajutat să afle
Cărarea mântuirii,
Spre locul unde-i veșnic
Al Dragostei alin
Urcând la pas calvarul,
Cu sfinții și martirii.

 

El n-a dorit de singur
Să meargă-n Cerul sfânt
Ci a sunat puternic
Din trâmbița străbună,
Pân’ se-auzi deodată
Un vâjâit de vânt…
Și-o nesfârșită oaste
Vedea cum se adună.

Părea ca-n alte vremuri
Când Moise cu-n toiag,
Cu fața-n sori scăldată
Croia cărări prin mare,
Și-un lung convoi pe cale
Îl însoțea cu drag
Spre Țara fericirii,
Cu dulcele-i izvoare.

Acum …in noaptea asta
De unic C E N T E N A R,
Privind cu ochii-n lacrimi
Oștirea de-altădată
Vedem întrg calvarul
Cu zbuciumul amar
A celui ce-a născut-o
Prin jertfa lui curată.

Vedem cum stau în juru-i,
Cu-armuri împărătești
Vitejii fără număr
Mergând în cadențare…
Iar sus ,în mii de cercuri
Puterile cerești,
Conduc spre biruință
Această Oaste mare…

0,Doamne! dă-ne harul
Alături să ședem
Cu-acești eroi ai jertfei
Ce n-au asemănare ,
Nu moștenind un nume
Urmași de drept suntem
Ci prin ‘nălțarea vieții,
Prin jertfă și-ascultare

19 .decembrie 2022