O istorioară din ţările Răsăritului.
În ţările Răsăritului umblă o istorioară cu un adânc înţeles sufletesc.
Cică odată, um om eşise la marginea mării şi află acolo un săculeţ plin cu nişte petricele negre şi mărunte. Ce să fie aceste petricele? — se întreabă omul pipăindu-le în mână… şi cum mergea pe ţărmul mării, începu a zvârli cu ele în paserile ce zburau deasupra apelor. Pe când ajunse acasă, mai avea numai o singură petricică. O aruncă, aşa din curiozitate, în foc să vadă ce fel de materie ar fi. Când colo, o Dumnezeule, piatra era cel mai curat diamant. Aleargă repede la mare să afle şi pe celelalte. Dar era prea târziu; le aruncase în adâncul mării.
Un adânc înţeles sufletesc este pentru noi în această istorioară. Timpul cel trecător ni s’a dat nouă dela bunul Dumnezeu ca o comoară preţioasă, să câştigăm cu ea veşnicia. Fiecare an din viaţa omului, fiecare lună, fiecare zi, fiecare ceas şi fiecare clipă este o comoară pe care trebue să o folosim pentru a dobândi mântuirea sufletului şi viaţa cea veşnică.
Însă, vai, cât de puţini ştiu preţui şi folosi această comoară. Cei mai mulţi creştini — în tocmai ca omul din istorioară — îşi aruncă comoara anilor şi zilelor vieţii în marea deşertădunilor acestei lumi. Anii şi zilele ce le trăesc cei mai mulţi creştini sunt comori perdute pentru suflet, perdute pentru împărăţia lui Dumnezeu. Vedea-vor pe urmă şi aceştia nebunia pe care au făcut-o, dar atunci va fi prea târziu, prea târziu.
Despre un necredincios se spune că pe patul morţii ruga pe cei din jur zicându-le: »chemaţi-l înapoi!… chemaţi-l înapoi«!… Pe cine să chemăm? — întrebară rudeniile. Timpul — răspunse muribundul şi îşi dete sufletul.
În pragul morţii, muribundul văzuse cum і s’a scurs degeaba râul vieţii sale; ar fi dorit să-l întoarcă înapoi, dar era prea târziu. Timpul nu se mai întoarce înapoi.
Dragă cetitorule! Eu te întreb, cum foloseşti tu timpul cel preţios pe care bunul Dumnezeu ţi l-а dat pentru mântuirea sufletului tău? Nu cumva îţi arunci şi tu anii şi zilele vieţii tale în marea deşertăciunilor acestei lumi! Fă-ţi tu singur socoata!!
Articol preluat din ziarul Oastea Domnului Nr.2 Pag.2 1930
