Când va răsări soarele si se va face ziuă…

 

       Un prietin, care a făcut războiul, îmi spunea că pe două rânduri li s’a întâmplat prin Galiţia să se războiască noaptea — din greşală — cu alţi soldaţi de ai lor, de prin alte unităţi. Toată noaptea s’a dat o luptă crâncenă, cu vuet de războiu, cu morţi şi răniţi.

       Abia dimineaţa, când a răsărit soarele şi s’a făcut ziuă — a fost observată cumplita greşală. În întunerecul nopţii şi al pădurilor de brad, se războiseră fraţii.

        O întâmplare cu adânc înţeles sufletesc este aceasta. Oare nu sunt în situaţia asta grozavă şi creştinii de azi cari se războiesc unii contra altora în noaptea zavistiei şi urei de fraţi?… Oare nu sunt în situaţia asta şi popoarele creştine din Europa, dela cari au plecat şi pleacă toate războaiele cele mari, de se miră popoarele păgâne de noi?… Oare nu sunt în situaţia asta chiar şi religiile şi confesiunile creştine cari se războiesc şi ele şi se urăsc unele pe altele?…

        O noapte grozavă, cu lupte între fraţi, este viaţa creştinătăţii de azi. Până când dăinue această noapte, înzadar cântăm la Crăciun: »răsărit-au lumii lumina cunoştinţă«. »Lumina cunoştinţă« şi »Soarele dreptăţii« nu se văd în viaţa noastră.

       Însă, odată şi odată, totuşi »va răsări soarele şi se va face ziuă«. Vedea-vor atunci cei vii şi cei morţi cumplita greşală în care au trăit.

       Atunci Cel născut în ieslea Vitfleemului »va domni dela mare şi până la marginile lumii… şi se vor închina Lui toate împărăţiile pământului şi toate neamurile vor slugi Lui… răsări-va în zilele Lui dreptatea şi mulţimea păcii (psalm 71). Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul. Vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor împreună se vor culca… nu se va face nici un rău şi nici o pagubă căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului… în ziua aceea rădăcina lui lesse (Isus) va fi ca un steag pentru popoare şi neamurile se vor întoarce la El« (Isaia cap 12, vers 11).

       O, vino acest preabinecuvântat timp! Străgerule, oare mai este mult din această noapte teribilă de acum? (Ieremia 10, 20). Amin, vino, Doamne Isuse!

Articol preluat din Oastea Domnului Nr.1 pag. 2 1929