«lată vestesc vouă bucurie… mare că s’a u născut vouă astăzi Mântuitor»..
Cu această veste de bucurie au trezit îngerii pe păstori în noaptea naşterii şi tot cu această bucurie se apropie şi azi Naşterea Domnului. Această bucurie este a omenirii întregi pentrucă după căderea lui Adam, 4000 de ani, a aşteptat omenirea şi a suspinat după sosirea unui Mesia Mântuitor.
Dar vestea cea bună şi bucuria praznicului Naşterii este nu numai a omenirii, ci ea este şi trebue să fie şi a ta cetitorule. Şi tu trebue să te cercetezi şi să afli că trăeşti în întunerecul păcatului şi simţindu-ţi starea ta cea păcătoasă, trebue să se trezească şi în tine dorul şi aşteptarea unui Mântuitor sufletesc al tău. Va trebui să simţeşti şi tu dorul şi aşteptarea unui Mântuitor sufletesc al tău, ce se pogoară din cer pentru tine, se naşte pentru tine şi tremură în ieslea Vifleemului pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta şi mântuirea ta. Numai acest dor, această aşteptare sufletească îţi va aduce vestea cea bună şi bucuria cea adevărată că «s’a născut Mântuitorul tău».
Dar numai aşteptarea sufletească a Iui Mesia încă nu-i de ajuns pentru mântuirea noastră. Trebue să mergem mai departe, trebue să-l şi primim pe cel care cu dor îl aşteptăm. Isus a căutat sălaş în Vifleem unde să se nască şi abia a aflat în o peşteră smerită. Tot aşa şi astăzi, copilaşul Isus caută sălaş în casa cea sufletească a oamenilor. Copilul cel sfânt caută şi astăzi colibe şi peşteri sufleteşti în care să se nască. Deschide-ţi şi tu cetitorule, coliba ta sufletească ca să primeşti întrânsa naşterea fiului cel sfânt. Lasă-l «să se nască şi să crească» fiul cel sfânt in coliba ta sufletească, ca apoi El să împărăţească în sufletul tău şi vieaţa ta.
Aceasta este taina cea mare a praznicului Naşterii: să te naşti şi tu din nou cu Hristos, să creşti cu El, să trăeşti cu El, şi să-l ai pe El de Stăpân al vieţii tale.
«Şi cuvântul trup s’a făcut» — zice evanghelia — «şi câţi l-au primit pe dânsul, le-au dat lor stăpânire să se facă fii lui Dumnezeu» (loan 1, 12). A primi insă pe Hristos şi a te face fiul lui Dumnezeu, asta înseamnă să trăeşti totdeauna cu El, să-l ai totdeauna în casa ta, în inima ta, în scrisul tău, în vorba ta şi în toate purtările tale. Dar puţini sunt acei cari au primit şi primesc naşterea cea sufletească. «Între ai săi a venit — zice evanghelia — şi ai săi nu I-au primit pre el (loan 1, 13). Asta e pricina că Naşterea lui Hristos vine şi trece fără să schimbe traiul şi purtările oamenilor. Asta e pricina că bucuria de Crăciun a celor mai mulţi n’are de-a face nimic cu Hristos, ci numai cu mâncările şi beuturile. Minunea din peştera Vifleemului trebue să treacă şi să se petreacă şi în sufletul nostru. Numai aşa Naşterea lui Hristos ne va fi nouă tuturor de mare bucurie şi folos sufletesc.
I. Tâlcuitor
Articol preluat din ziarul Lumina Satelor Nr.52 pag.3 / decembrie 1922