Cu ce pregătiri să așteptăm praznicile mari
Evanghelia de Duminecă cuprinde «Cartea neamului lui Isus». Această carte arată cum nașterea cea trupească a lui Isus Hristos se coboară din o legåtură de neamuri, începând cu Avram cel plin de credință. Evanghelia de Duminecă vrea adecă să ne arate că a trebuit o anumită pregătire, lungă, de veacuri întregi pentru primirea lui Isus Hristos.
Şi praznicile cele mari trebuesc așteptate cu pregătiri sufleteşti pentrucă fiecare praznic închipuește o lucrare şi un dar a Mântuitorului Hristos pentru mântuirea noastră și darul praznicului trebue înțeles şi primit cu folos sufletesc. Acum voi spune ceva despre pregătirea sufletească cu care trebue să așteptăm Crăciunul, Naşterea Domnului.
În anul trecut, o gazetă dela Bucureşti a pus un premiu, adecă o intrecere de 1000 Lei pentru acei cari vor scrie cel mai frumos articol pentru numărul de Crăciun al gazetei. Din 5 articole câte s’au îmbiat pentru premiare, cel dela gazetă au ales pe unul care între altele a scris şi următoarele despre Crăciunul din vremurile noastre: «Aşa cum să praznueşte astăzi Crăciunul, ieu socot – zice scriitorul—că este mai mult un praznic pågån decat unul creştin. Cu săptămâni înainte încep oamenii să facă pregătiri de mâncări, de haine şi beuturi pentru sărbătorile Naşterii, iar în săptămâna din urmă nu mai încapi de multimea oamenilor cari strâng carne, untură, beutură, grăsime pentru serbarea praznicului. Fiecare om, bogat sau sărac tine să aibă «Crăciun gras» și să tragă un chef bun de sărbători. «Unde să chefuim la sărbători» asta este îngrijorarea de Craciun a celor mai multi oameni. «leu nu sunt preot-scrie mai departe acel scriitor (care este advocat) dar am părerea și credința că altfel de chemari are praznicul Naşterii Domnului şi altfel a fost prăznuit la începuturile creștinismului»…
Cel care a scris aceste păreri despre prăznuirea Crăciunului de azi, a avut toată dreptatea pentrucă bucuriile și desfatările cele lumeşti au astupat şi au acoperit cu totul bucuriile cele sufleteşti pe cari le aduce Nasterea Domnului şi pe cari trebue să le simtim la Naşterea Domnului. Oamenii de azi vorbesc de Crăciun mai «gras» sau mai «slab», după cum a fost porcul de gras si după cât de multe și bune au fost mâncările, beuturile și chefurile. Asta nu e bine, pentrucă bucuria cea adevărată a Naşterii nu o aduce porcul, nici grăsimea, nici mâncarea, nici beutura, ci o aduce vestea cea bună a sosirii unui Mântuitor al tău, care se pogoară din cer pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta, pentru iubirea ta şi mântuirea ta.
Cetitorule! Tu trebue să-ți cercetezi vieața ta, trecutul tău, păcatele tale ca să-ți poți da seama ce înseamnă un Mântuitor ce se naşte pentru tine, tremură în iesle pentru tine şi mântuirea ta. Numai după cercetarea ta și cunoaşterea ta vei înțelege bucuria cea adevărată a Naşterii şi nu vei alerga la cramă să-ți faci bucurie.
Să luăm aminte! Sărbătorile de iarnă (mai ales Nasterea Domaulu) prea şi-au perdut chemările sufleteşti ce le-au avut şi trebue să le aibă. Altcum le prăznuiau nu numai creştinii cei dintâi, ci chiar şi strămoșii noștri. Colindele cele vechi și frumoase pe cari le-au facut bătrânii noștri și le cântau spre mărirea lui Dumnezeu sunt tot atâtea dovezi că aveau mai multă grijă de cele sufleteşti şi aşteptau Naşterea cu mai multă pregătire sufletească ca noi cei de astăzi.
Cetitorule! Cu ce fel de pregătire sufletească te apropii tu de Naşterea Domnului şi cu ce folos sufletesc vei eși tu din acest praznic mare şi sfânt??
I. Talomitor.
Articol preluat din ziarul Lumina Satelor Nr.51 pag.5/ 31 decembrie 1922
