Preagătire sufletească pentru nașterea Domnului 

 

          lată cu ce plâns şi durere iese Adam şi Eva din raiul desfătării. Dumnezeu îi aşezase în raiul tuturor bucuriilor și plăcerilor sufletești. Ei trăiau acolo cu adevărat «după chipul și asemănarea lui Dumnezeu», fară să cunoască păcatul sau moartea, sau boala sau orice alte  lipsuri şi scăderi sufleteşti sau trupeşti. Şi cine a stricat această minunată stare sufletească a lui Adam şi Eva? Ispita şi păcatul. Adam şi Eva n’au ascultat porunca ce le-a dato Dumnezeu şi iată ce a făcut cu ei păcatul neascultării. I-a scos din raiul cel frumos; le-a slăbit sufletul şi trupul şi le-a umplut vieața cu boale, cu năcazuri, cu lipsuri, cu dureri trupeşti şi sufleteşti. Păcatul lui Adam şi Eva a fost atât de mare, încât a trecut şi asupra urmaşilor lor, precum zice apostolul Pavel : «printr’un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea» (Romani 5, 12). Acesta e păcatul strămoşesc care a trecut cu moarte şi cu mari scăderi trupeşti şi sufleteşti în toți urmaşii lui Adam.
          Dar alăturea cu păcatul şi moartea, în urmaşii lui Adam a trecut şi ceva bun. Adam şi Eva au eşit din raiu cu lacrimile pårerii de rău pentru păcatul ce l-au făcut şi pentru starea fericită pe care au perdut-o. Aceste lacrimi, precum şi amintirea şi dorința cea vie după fericirea perdută, a rămas şi în urmaşii lui Adam. Şi a mai rămas încă ceva bun. Când i-a scos din raiu, Dumnezeu a mângăiat pe Adam şi Eva cu făgăduința unui Mântuitor «care va zdrobi  capul şarpelui». Aşteptarea acestui Mântuitor şi dorul, dorința după sosirea lui, a trecut şi în urmaşii lui Adam. 4000 de ani a asteptat și a suspinat omenirea după sosirea acestui Mesia-Mântuitor. Proroci a ridicat Dumnezeu în diferite vremuri, cari n’au lăsat sa se stângă, ci au aprins mereu în oameni dorul şi aşteptarea Mântuitorului. În sfârşit după noaptea cea lungă a morții și a aşteptării, «lumină mare a răsărit» în peştera din Vifleem. A venit Isus Mântuitorul care a șters greşala lui Adam cu sângele Său şi ne-a împăcat iarăşi cu Dumnezeu. Precum păcatul și moartea au intrat în lume prin un om, tot aşa şi iertarea, darul şi viesta au intrat prin un om, prin Isus Hristos. (Romani cap. 5).
          Aceasta este istoria căderii lui Adam şi Eva din Biblie și acum, iubite cetitorule, vreau să-ţi spun că această istorie se află nu numai în Biblie, ci ea trăeşte şi între noi.  Istoria căderii mântuirii lui Adam şi Eva este și istoria mea şi a ta, a vecinului meu şi al tău. «Raiul» în care aşezase Dumnezeu pe Adam şi Eva îl avem şi noi şi el este raiul ascultării de Dumnezeu şi poruncile Lui. Cel care petrece în voile Domnului și umblă în căile Lui, are o bucurie, o linişte, o mulțumire, o fericire, are un raiu sufletesc care nu se poate compara nici cu tot aurul și bogăţia lumii. Păcatul
ne scoate din acest raiu și ne bagă în iadul tuturor boalelor şi durerilor sufleteşti și
trupeşti.
          Cetitorule! Eşti tu un Adam sau o Evă pe care păcatul te-a scos din raiul ascultării?? Uita-te la chipul de sus şi vezi ce face Adam şi Eva. Få și tu ca ei. Puneți manile la ochi să plângi căderea ta și să doreşti mântuirea ta. Despre Adam şi Eva, istoria ne spune că îndată după păcătuire şi-au dat seama despre starea lor păcătoasă şi «s’au ascuns de ruşine». Aşa şi tu, trebue să-ți dai seamă  despre starea ta păcătoasă. Numai aflând că te afli în întunerecul păcatelor, vei dori lumina, numai aflând şi simțind că eşti bolnav, te vei dori după doftor şi însănătoșare sufletească. Tu trebue să-ți dai seama şi să simțeşti că singur nu te poti ridica din starea în care te-a adus păcatul şi atunci în tine se va trezi dorul, dorința şi aşteptarea unui mântuitor al tău. Şi iată praznicul Nașterii Domnului tocmai pe acest Mantuitor ți-l aduce. Så ne apropiem de praznicul Nașterii cu plângerea şi lacrimile lui Adam şi Eva pentru păcatele noastre și cu dorința și așteptarea lor după Mântuitorul cel făgăduit care este Isus Hristos.
I.T. 

 

Articol preluat din ziarul Lumina Satelor Nr.51 pag.3/ 31 decembrie 1922