Gătiți calea Domitului.

       Mântuitorul nostru Isus Hristos nu a venit în lume fără de veste; nu s’a născut în Vifleem aşa pe neaşteptate. Naşterea lui a fost vestită cu glas de trâmbiţă încă de prorocii Legii celei vechi; deaceea a fost aşteptată de norod cu nădejde neadormită.
       Norodul cufundat în întuneric aştepta lumina mare pe care o aducea în lume împăratul cerului şi al pământului. Aştepta pe împăratul. De aceea şi’ndemna prorocul Isaia pe acest norod cu sfintele îndemnuri: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
       Intr’adevăr aşa se şi cuvine. Când un vlăstar împărătesc se pogoară din reşedinţa sa în mijlocul norodului, când vine într’un sat sau într’un oraş, cel dintâi lucru pe care-l face cârmuirea este că repară drumul. Găteşte calea: Netezeşte dâlmele şi în fundă gropile, pentru ca, vlăstarul împărătesc să poată întra în sat sau în oraş — împărăteşte.
       Dacă pentru primirea unui vlăstar împărătesc se fac asemenea pregătiri, cu atât mai mult se cuvine să pregătim căile sufletului pentru a primi pe împăratul împăraţilor, pe stăpânul sufletelor noastre, pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.
       Căci la Crăciun pe El îl aşteptăm. El vine să se aşeze în sufletele noastre, să le binecuvinteze, să le sfinţească. Sâ-i gătim calea. Să ne netezim hârtoapele sufleteşti (să ne curăţim de păcate) ca să poată veni Domnul.
       Un oaspete aşa de bun, un oaspete dumnezeesc nu se aşteaptă cu casa sufletului ne măturată, ci cu ea curăţită şi cu masa încărcată de rodurile vârtuţilor creştineşti. Cu credinţă, cu dragoste, cu căldură.
       Iubiţi creştini. Primiţi pe colindători, căci vă aduc vestea bucuriei celei mari a venirii lui Hristos în mijlocul nostru. Primiţi pe săraci, căci şi ei in numele Împăratului în durării vă cer milostenie. Primiţi pe toţi năcăjiţii veacului acestuia, ca şi Hristos să vă învrednicească de primirea în împărăţia veacului ce va să vie.
       Astfel prăznuind Crăciunul, Hristos vă va binecuvânta cu belşugul darurilor sale nemăsurate.
Neculce.
       Articol preluat din ziarul Oastea Domnului 1933 Nr.52 Pag.4