Din scrierile Sfintilor Părinti
Din invătăturile sf. Ioan Gură de aur. Noi ostaşii aceluiaşi Impărat ceresc, ne războim unii cu altii în loc
să ne răsculăm cu totii contra diavolului… sub conducerea generalului diavol ne războim unii cu altii, in loc să
ne luptăm contra lui.

Nu-i vedeti pe ostaşi, cum şi depun armele, când e pace, de merg desbrăcati şi fără arme? Dar când sunt înarmati, şi sunt santinele şi şpioni şi nopti fără somn şi ard focurile neincetat atunci nu-i mai mult pace, ci bătălie.
Asta se poate vedea şi la noi. Şi noi suntem într’o mare luptă. Şi noi ne păzim şi ne temem unul de altul, fiecare ii vorbim aproapelui nostru la urechie, şi când vedem, că se apropie altul cineva, tăcem şi dăm toate de o parte. Dar noi o facem asta — ar zice cineva — nu ca să facem nedreptate ci ca noi să nu suferim vr’una. Tocmai de asta mă intristez eu că, trăind între frati, avem trebuintă de pază, ca sǎnu pățim vreo nedreptătire, şi aprindem focuri atât de mari, şi punem santinele şi şpioni. Cauza este minciuna şi viclenia cea mare, marea lipsă de iubire şi răsboiul neîmpăcat. De aceea mai că ar putea afla cineva mai multă încredere între păgâni decât între creştini.
O, ce raşine! Sunt tare pătrans de amărăciune, până la lacrimi, şiroaie vărs din ochii mei ca si profetul, văzând pe câmpia aceasta mii de duşmani mult mai răutăcioşi decât aceia Profetul a strigat, când a văzut apropiindu-se barbarii: „Inima
mea se cuprinde de durere !” Ieremia 4, 19).
Eu insă văd că ceice stau sub comanda aceluiaşi Impărat ceresc se răscoală unul asupra altuia, se muşcă, işi sfăşie unul altuia membrele, unii din cauza avutiei, alții din cauza măririi, altii râd şi-si bat joc fără oarecare cauză şişi cauzează mii de rane. Cad mortii mai rău decât in răsboiu. Numele de frati este numai un sunet deşert, şi eu nici nu pot afla un cântec de deplângere, care ar fi in stare să descrie asifel de tragedie
Noi care ne numim creştini ne înarmăm unul contra altuia ceeace ar trebui s’o facem contra duşmanului nostru al tuturora, contra diavoului. De aceea şi suntem noi mai slabi, pe când el se face din ce in ce tot mai tare. Căci noi nu ne înarmăm Intreolaltă contra lui, ci impreună cu dânsul ne răsculam unul asupra altuia. Sub conducerea generalului diavol ne războim unii cu altii în loc să ne lup tăm numai contra lui. Dar noi acuma nu căutăm la dânsul ci tintim săgetile asupra fratilor noştri.
Şi poate că m’ar râde cineva şi ar zice: ce zici tu? Au doară nu ne vezi, ca sunteni intre aceleaşi ziduri In aceeaşi curte a bisericei, stând cu blândete în acelaşi staul (biserica) sub acelaşi păstoriu, strigăm impreună, ascultăm împreună cele vorbite, impreună ne trimitem în sus rugăciunile, şi tu vorbeşti de luptă şi duşmănie? Da vorbesc de luptă, şi nu mi-am eşit din fire, nici nu mi-am pierdut mintile. Căci eu vad ce văd si scriu, că suntem in aceeaşi curte și sub același păstoru Şi mai vârtos de aceea mă înristez că trăim în desbinare cu toate că atâtea lucruri ne adună laolată. Şi ar întreba cineva, ce fel de desbinare bagi tu de samă aici? Aici in biserică nici una! Iată acum stăm linistiti in staulul lui Hristos dar îndată ce am eşit de aici, unul batjocoreşte, altul invidiază altul înleală şi răpeşte, unul face fapte violente, altul se dedă iubirii păcătoase, şi earăşi altul
ese mii de intrigi. Şi de ar fi cu putinfă a ne deschide sufletele, ati vedea toate acestea a curat şi ati cunoaşte, că adevărul am grăit.
Ce adevăruri crude spune sf. Părinte! Nişte zavistuitori dela o revistă bis. din Bucureşti ne tot mustră pe ceice purtăm numele de ostaşi ai Domnului, cu stupida argumentatie, că doar toti creştinii sunt ostaşi ai Domnului, Se pare că sf. Ioan Gurà
de aur spune mai sus altcum.

Lumina Satelor Nr.11 16martie1930

Recomandate