Numai Domnul este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El. Dent. c. 4, v. 35.

Cu vânzarea Iui luda se începe patimile Mântuitorului.

       «Şi apropiindu-se Iuda de Isus îi zise: Bacură-te învăţătorule şi îl sărută. Atunci apropiindu-se gloata, au pus manile pe Isus şi L-au prins pe el». (Matei 26, 49—50).
       Pricina câderii lui luda este el Însuşi şi lăcomia lui de argint, precum zice şi cântarea bisericească: «Iată Iuda cu iubirea de argint, bolnăvinduse, s’a întunecat… Astăzi Iuda se orbeşte cu patima iubirii de argint. Lasă pe învăţătorul şi primeşte pe diavolul».

       «Diavolul—zice evanghelistul loan — i-a pus lui Iuda în gând să vândă pe Isus», «diavolul a intrat în Iuda» (loan cap. 13, vers 2 şi 27). Cu ajutorul patimilor, diavolul se furişează şi în inima noastră şi ne îndeamnă să-l vindem pe Hristos. O, ce mult bântue şi azi boala iubirii de argint. Lumea de azi e plină de Învăţăceii Iui Iuda, de speculanţi şi cămătari care îşi vând sufletul şi pe Hristos îIn sute de feluri numai să poată face «câştig».
        O, Isue Doamne, de câteori te vindem şi noi ca Iuda cel fărădelege.
Articol din Lumina Satelor 1924 Nr.15 pag.4

Iuda vânzătorul.

       Când a îceput a învăța Mântuitorul pe pământ, drăceştile gloate se umplură de spaimă și cutremur. În toată ziua, diavolii de pe pământ, alergau cu raport la iad că-i vai de ei. «Ne prăpădim», ziceau unii. «Vai de noi», se tâaguiau alţii că lsus ne-a băgat în porci şi ne-a aruncat în mare. Atunci Lucifer ţinu un mare sfat şi pe unii din diavoli îi trimise zicându-le mergeţi şi băgaţi ură în farisei şi cărturari şi în poporul iudeu şoptindu-ie mereu că Isus strică legea lui Moise şi prorocii. Pe cel mai isteţ dintre diavoli, LuJcifer îl trimise la Iuda, să-l înduplece a vinde pe Isus.
       Acest diavol făcu aşa că noaptea pa când dormea Iuda în grădina Măslinilor, i se arătă în vis, luând chip al tatălui său (tatăl lui luda nu trăia, murise). Diavolal luând chip și vorba de tată dulce și iubitor, îndată începu a grăi în visul lui luda, zicându-i: «O, ludo al meu iubit fiu! Tu dormi aici părăsit… tu sermanul meu copil nu şti că Isus nu te iubește… tu îl iubeşti pe el, dar el nu te iubeşte pe tine… tu ţi-ai părăsit casa şi ai umblat după acest Isus în zadar… Isus iubeşte pe Petru şi pe fiii lui Zevedei, ei vor dobândi împărăția și ei vor fi sfetnici și domni mari în împărăţia lui Isus… tu vei fi slugă, iar ei stăpâni»…
       «Uită-te bine ce vezi înainte — zise apoi diavolul — şi într’o clipă se arătă lui Iuda în vis cetăţi frumoase, câmpuri mănoase etc…. toate acestea vor fi a le lui Petru şi loan… dar uite colo mai încolo o râpă plină de trestie, aceea va fi a ta… vor râde toţi de tine și te vor batjocori… şi diavolul începu a se tângui cu amar zicând acesta: «o, ludo, fiul meu iubiţi am ieşit din mormânt să plâng şi să oftez alături de tine… oh. amar de zilele mele, mai bine să nu te fi făcut, o fiu fără de noroc… dar eu am vanit nu numai să te plâng, ci vreau să te ajut… ascultă fiul mau iubit, ludeii se pregătesc să răstoarne domnia lui Isus şi a trufaşilor lui apostoli… tu dă-le o mână de ajutor Iudeilor și îndată te vor face sfetnic mare, te vor umplta de cinste, de aur, de argint şi avuţie… acesta este sfatul meu, iubite fiu, şi durerea m’a scos din mormânt să ţi-l spun şi să te ajut»…
       Cu aceste vorbe diavolul dispăru, iar luda sări speriat din somn grăind: «o taică drag, o iubite tată, tu ai fost aici la al tău prost şi fără de minte fiu… o taică drag, sfatul tău îmi place şi îndată îl voiu şi face»…
       Aceste zicând, luda se duse şă vândă Iudeilor pa Isus Hristos, Mântuitorul lumii.
Articol din Lumina Satelor 1925 Nr.17 pag.7