Domnul, Dumnezeul vostru, este singurul Domn. Deut. c.6, v.4
„Atunci’au scuipat în faţa Lui şi cu trestia L-au bătut“.
«Atunci au scuipat în obrazul Lui şi cu trestie L-au bătut, iar alţii îi dau palme zicând: proroceşte nouă Hristoase cine este celce te-a lovit.» (Matei 26, 67, 68.)
«Staţi, stsţi, o slugă obraznică, căci şi eu vreau să-l întreb pe Domnul: Isure al meu, Mântuitorul meu, predică acum şi nouă cine este care te-a lovit? Predică nouă, cine este acela care mai mult te bate peste obraz? Iudeu, sau eretic sau drept-mărturisitor? Predică nouă a cui este mâna aceea care Îţi dă cea mai grea palmă? Este mână de preot dătător de sminteală, sau de mirean fără evlavie? Este mână de curvă desfrânată, sau de tânăr neastămpărat? Este mână de judecător nedrept, sau de bogat lacom? Este mână de suduitor, sau de beţiv? Este mână de ucigaş, sau de fur(hoț)? Predică nouă Isuse, ce te doare mai mult, palmele Iudeilor, sau păcatele creştinilor? Dar Isusul meu acum nu vorbeşte, tace şi este mielul cel fără de glas pe care l-a profeţit Isaia» (din predicile iui Ilie Meniat).
O, lsuse, Mântuitorul meu cei bun! lartă-mă pe mine ticălosul, căci şi eu te-am lovit cu păcatele şi fărădelegile mele. Te-am pălmuit cu înjurăturile, te-am batjocorit cu beţiile, ţi-am lovit urechile cu fel de fel de hule, vorbe urâte, minciuni. etc..,, iartă-mă bunule Doamne şi mă vindecă cu ranela şi durerile Tale.
Articol din Lumina Satelor 1925 Nr.16 pag.4
Dar tu ce sufari pentru Mântuitorul şi pentru sufletul tău?
Cetind şi auzind despre patimile şi chinutile Mântuitorului, tu cetitorule te înfiorezi şl ochii ţi se umple de lacrimi. Eu însă te întreb, tu ce suferi pentru Domnul Isus, pentru sufletul tău? Chinuri înfricoşate rabdă pentru tine Mântuitorul, tu însă nu vrei să suferi nimic. De-ţi greşeşte aproapele tău cu ceva, sari îndată în caoul lui.
De patima beţiei, desfrânirii, de furat etc. spui că nu te poţi lăsa. De la creştinii cei dintâi s’a cerut cândva moarte de martir pentru Hristos şi ei au murit cu drag.
De la noi se cer lucruri de nimic: să ne lăsăm de patimi, însă noi nici atâta nu facem.
De câte ori ispitele şi patimile îţi ies în cale şi te laşi biruit de ele, aduţi aminte, dragă cititorule, că deasupra ta stau înfricoşatele patimi ale Mântuitorului, stă sângele Domnului care-ţi strigă şi te mustră zicând: – Omule Eu rabd pentru tine chinuri înfricoşate şi moarte, iar tu stai la picioarele Crucii şi te veseleşti cu plăcerile şi patimile cele lumeşti?…
Articol din Lumina Satelor 1925 Nr.16 pag.5
