POTIRUL

Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire. Eşire c. 22, v. 20.
Eu sânt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți, şi fiţi sfinţi, căci Eu sânt sfânt. Ier. c. 11, v. 44

Cina cea de taină.

       «Deci luând pănea o binecuvântat şi fângănd dete ucenicilor zicând: luaţi mâncaţi acesta este Trupul Meu. Şi luând păhăruţ şi mulţumind le dete zicând: beţi dintru acesta toţi, căci acesta este Sângele Meu al legii celei noui care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Mateiu 26, 26—28).
       Aceasta este taina tainelor prin care să-L primim pe Domnul în casa sufletului nostru ca să trăim cu El, El cu noi (Apocalips 3, 20).
       Dar, o, cât de nebăgată în seamă e această taină. Cei mai mulţi o tot amână, aşteptând ca boala şi moartea să-i apropie de cina Domnului. Şi iarăşi, alţii se împărtişesc cu nevrednicie. «Să se împărtășească tot omul pe sine, că oricare va mânca pânea aceasta, sau va bea păharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi Trupului şi Sângelui Domnului» (I. Corinteni 11,27—28).
       Aceştia sunt acei cari se Împărtăşesc — ca Iuda — dar inima lor e plină de toate fărădelege. Sf. Împărtăşanie trebue să fie «cărbunele cel aprins» care atingândn-se de buzele noastre ne curăţă de păcate. (Isaia 6, 5). O Împărtăşire ce trăeşte Împreună cu toate păcatele, n’ajunge nimic.
Articol din Lumina Satelor 1924 nr.15 pag.3