Când privesc cerurile — lucrarea mâinilor Tale — luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul?“ Psalm 8, v.3—4.
„După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“. . .
. . . aşa ne spune Biblia că a fost făcut omul. «Şi au zis Dumnezeu: să facem om după chipul şi asămănarea noastră» (Facere cap 1, 26). Care este chipul şi asămănarea lui Dumnezeu în om? «Chipul lui Dumnezeu» sunt puterile şi darurile sufleteşti ce i s’au dat omului: sufletul, judecata, voinţa slobodă, simţirile etc., iar «asămănarea lui Dumnezeu» în om este — trebue să fie — silinţa şi năzuinţa omului de a se apropia tot mai mult de Dumnezeu, de o viaţă sfântă şi curată precum a zis Isus «fiţi (faceţi-vă) desăvârşiţi precum şi Tatăl vostru din cer desăvârşit este» (Mateiu 5, 48). Vedeţi aşadar că este deosebire între «chipul» şi între «asămănarea» lui Dumnezeu. «Chipul lui Dumnezeu» îl are fiecare om (suflet, judecată, inimă) dar «asămănarea» a rămas să şi-o facă omul.
O! ce dar mare ni s’a dat nouă, să purtăm chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Dar oamenii nu-şi dau seamă de acest dar şi mai ales nu-şi dau seamă despre cum trebue să trăiască ca să rămână în noi acest dar. Scriptura spune că «Dumnezeu este iubire» (Ioan 2, 4), Dumnezeu este adevărul, Dumnezeu este dreptatea, Dumnezeu este bunătatea, mila etc.
Să porţi chipul şi asămănarea Lui Dumnezeu, înseamnă să te faci şi tu tot mai bun, tot mai curat, tot mai plin de iubire, adevăr, dreptate etc. De altă parte Scriptura spune că «Diavolul este minciuna» (loan 10, 12), diavolul este păcatul, este făţărnicia, vicleşugul, trufia etc. Când trăeşti în păcate înseamnă că porţi numai chipul lui Dumnezeu (suflet, judecată, inimă) dar trăeşti în asămănarea Diavolului.
O! iubite cetitorule, eu te întreb: care este chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu în tine şi în viața ta? Bagă de seamă că din tine s’a şters cu totul chipul şi asămănarea lui Dumnezeu dacă petreci în păcate şi răutăţi. Păcătosul e ca un ban de pe care s’a şters chipul împăratului Dumnezeu. O, în câţi oameni n’a mai rămas nimic din chipul şi asămănarea Lui Dumnezeu! Ba încă mai mult decât atât: şi-au pus darurile ce le au primit dela Făcătorul în slujba Diavolului. Mintea, judecata, inima cu simţirile ei sunt «chipul lui Dumnezeu» în noi, dar mulți folosesc aceste daruri să poată minţi, să poată înşela, să poată face vicleşug, adică le pun în slujba Diavolului.
Domnul nostru Isus Hristos, prin Jertfa Crucii ne-a dat puterea să «ne desbrăcăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm în omul cel nou care se înoeşte spre cunoştinţă deplină după chipul lui Dumnezeu care la făcut pe el» (Coloseni 3, 9, 10). Faci tu cetitorule acest lucru? Te Îmbraci tu în omul cel nou care se înoeşte mereu după chipul şi asămănarea lui Dumnezeu, sau te îmbraci mereu în păcate şi fărădelegi şi pe zi ce merge se întunecă în tine chipul lui Dumnezeu??
Articol din «Lumuna Satelor» 1924 Nr.11 pag.3/4