Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic1 nu poate sta împotriva gândurilor Tale. Iov. c. 42, v. 2.

O întâmplare din zilele noastre.

       Minunii se întâmplă şi azi în sufletul nestru de câte ori ne apropiem de Mântuitorul cu boalele cele sufleteşti şi luăm tămăduire. Dar această minune se întâmplă şi în viaţa cea trupească când trăim o viaţă aprinsă şi cuprinsă de credinţă tare şi încredere în Mântuitorul. Iată spre pildă ce istoriseşte un medic dela Bucureşti într-o revistă:
       «De două luni zăcea în spitalul nostru o femeie bolnavă, venită pentru operaţie. Sărmana! era o jale… să ne apropiem cu cuţitele noastre de ea nici vorbă nu era … era atât de slabă că ar fi adormit pe veci în decursul operaţiei… pe urmă boala i se înrăutăţi… nu putea mânca şi pe urmă, ca pupăză pe colac, se ivi şi oftica (tuberculoza). Era în pragul unei morţi sigure şi grabnice. Dar avea ceva această femeie, ce ne atrăgea şi ne umplea de uimire. Era veşnic voioasă şi vorbia cu atâta căldură de Dumnezeu şi de Isus Hristos încât n’am mai auzit astfel vorbindu-se. Niciodată n’am auzit-o văicărându-se cu toate că avea pentru ce. Am întrebat-o odată de ce-i atât de crud cu ea Dumnezeu în care crede aşa de mult şi mi-a răspuns cu atâta bunătate încât am rămas uimit şi cârd m-a lămurit după Scripturi că «Domnul a ales vasele cele slabe să facă de ocară pe cele tari», am rămas ruşinat. «Şcoala vieţii adevărate— zicea femeia — în necazuri de acestea se învaţă… asta-i crucea pe care Isus Hristos mi-a dat-o să o port ca să fiu cu El în neîncetată legătură sufletească»…
       Pe urmă boala femeii tot mai grea făcându-se, ne înţeleseră-m cu doftorul şef să-i dăm drumul acasă să moară între cunoscuţii ei. Ne-am despărţit ca pentru totdeauna. Când colo, după 3 luni ce să-ţi vază ochii? Femeia vine şi ne cercetează şi era sănătoasă tun. Am întrebat-o ce-a făcut, unde s-a lecuit şi ne-a răspuns că a tămăduit-o Doctorul ei cel mare, care este Isus H ristos»…
       Hotărât lucru — zice de încheere medicul — noi învăţaţii avem multe de învăţat dela cei cari trăesc în adevăr evanghelia. Oare n-ar fi bine să punem toată ştiinţa noastră la pidoarele Lui Hristos, aşa cum a tăcut Pavel?…
       Cetind această întâmplare îmi vin în gând vorbele Mântuitorului: <Dacă veţi crende în Mine, veţi vedea şi mai mari minuni făcându-se». Credinţa cea adevărată face şi azi minuni, ca pe vremea Mântuitorului.
P. Trifa.
Articol din «Lumuna Satelor» 1925 Nr.12 pag.1