Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? Iov. c. 38, v. 28.
Leul și iepurele
Popoarele din ţările Răsăritului au o mulţime de fabule, adecă poveşti de învăţătură puse în gura şi graiul animalelor. O astfel de fabulă din ţara Indiei, dăm mai jos:
Intr’o pădure trăia odată un leu înfricoşat care era singur stăpân peste tot ținutul acela şi cumplită moarte făcea în dobitoacele din acele hotară. Spăimântate de această stricăciune, toate animalele ţinutului s’au strâns la sfat despre ce ar fi de făcut şi după o lungă, dezbatere,
au făcut leului următoarea propunere: «Puternice leule! Prădăciunile tale nu sunt bune nici pentru noi, da nici pentru tine, căci prădându-ne pe noi fără cruţare, în curând n’o să ai ce să mai mănânci. Noi ne învoim de bună voie să-ţi trimitem pe fiecare zi câte un animal să-l ai de mâncare».
Leul gpsi propunerea bună şi o primi. După câtăva vrem e veni şi rândul iepurelui să meargă de mâncare leului. Mergând el pe drum se tot gândia cum ar putea să scape şi cu gândurile întâzie dela ceasul dat. Leul cum îl văzu strigă mânios: «de ce-ai întârziat dela ceasul mesei obrazniculie? am să te chinuesc pentru această îndrăzneală » … A tunci iepurele răspunse foarte smerit: «să mă ierţi stăpâne , că nu din vina mea am întârziat; venind pe drum mi-a ieșit în cale un leu mai puternic decât tine stăpâne şi abia am scăpat de el»«… Cum se poate una ca asta? zise leul. Mai puternic decât mine nu este nimeni… hai mi-arată pe ticălosul acela.
Iepurele îl duse pe leu înaintea unei gropi adânci şi plină de apă limpede. Cînd leul îşi văzu în oglinda apei chipul său, crezu că e duşmanul care-i stă în faţă. Plin de mânie se repezi să-l omoare, dar căzu în apă şi se înecă.
Aşa se scăpă iepurele pe el şi pe celelalte animale trezind în leu mândria şi mânia faţă de un semen da al lui mai tare şi mai puternic decât el.
Învăţătura din această fabulă cred câ oricine o poate vedea şi afla.
Articol din «Lumuna Satelor» 1925 Nr.10 pag.5