Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. F. Ap. c. 17, v. 24.

TATA.

       Tata meu e plugar şi când scriu aceste rânduri, el poate că ară şi samănă. Mai deunăzi mi-a trimis o scrisoare şi scrisoarea lui mă chema acasă să-mi arete cât de frumos a răsărit holda din ogorul cel mare. Scrisoarea tatii a trezit în mine toote amintirile copilăriei mele şi odată cu aceste amintiri simţesc că se trezeşte în mine şi un dor după casa şi vatra copilăriei mele, şi după casa şi moşia mea din alt sat unde am păstorit 10 ani de zile. Îmi vine să arunc peana, să o rup în două şi să plec acolo unde înverzeşte pădurea, cântă paserile şi răsar holdele în ogoară.
       Dar ceva mă opreşte să fac acest lucru. îmi dau seama că Mântuitorul meu Isus Hristos m-a însărcinat sa fac o plugărie sufletească, să ar şi să samăn învăţăturile Lui în ogoarele sufletelor, Îmi dau seama că peana şi Biblia e plugul ce mi L-a dat mie Dumnezeu. Cu ele lucru şi eu ca şi tata de acasă. Numai cât este ceva deosebire între noi. Tata îşi vede cu ochii cum răsare munca lui din pământ şi eu mă gândesc: oare răsări-va şi munca mea dela această gazetă? Toată iarna am plugărit cu Biblia, oare răsări-va ceva rod după această plugărie? Am nădejdea că va răsări şi de va răsări cât de puţin, eu şi atunci sunt mulţămit. Pe tata de-acasă l-am văzut că nu se lasă de plugărie când nu-i rodeşte ogorul, ci dimpotrivă se apucă din nou şi îl ară mai adânc. Aşa şi eu, la toamnă (când cetitorii au mai mult răgaz de cetit), mă voia apuca din nou de plugăria mea sufletească şi voiu începe să arez şi să samăn din nou şi tot mai stăruitor în ogoarele sufletelor.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
        Aceste gândiri îmi vin în minte în clipele când această gazetă a ajuns a se tipări în peste 10 mii de exemplare. În clipele când biserica acestei gazete se umple cu peste 10 mii de cetitori, pun şi eu peana jos pe o clipă şi înghenunchind în faţa Mântuitorului îi mulţumesc pentru darul şi ajutorul ce mi l-a dat să pot face o muncă în care deatâtea ori am simţit vorbele apostolului Pavel: «toate le pot în Hristos care mă întăreşte». Rog pe Mântuitorul meu să mă întărească şi mai departe cu al Său dar şi ajutor. Închid aceste rânduri, mărturisindu-mă în faţa celor 10 mii de cititori şi spunăndu-le că cea din urmă a mea dorinţă este ca moartea să mă afle lucrând în ogorul lui Hristos (fie aici la această gazetă , fie într-altă parte)
P. Trifa
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.17 pag.1