Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii… Rom. c. 1, v. 20.
„Alcui eşti tu şi cui slujeşti?”
Răspunsul la această întrebare îl dă Ap. Pavel care zice că «Voi nu sunteţi ai voştri» «pentru că aţi fost răscumpăraţi cu un preţ mare» (I. Corinteni 6, 10). Isus Hristos ne-a răscumpărat, dând pentru noi cel mai mare preţ: vieaţa sa. El ne-a scos din robia diavolului şi a păcatului casă fim a Lui, a lui Dumnezeu. Deci din clipa în care te-ai hotărât pentru El, trebue să-l ai ca Stăpân al vieţii taie. De acum n’ai să mai asculţi de altul, nici chiar de tine însuţi.
În aceasta îşi găseşte cel credincios plăcerea şi mulţămirea sa: să slujească Mântuitorului său, Domnului său.
Credinciosul este în întregime: trup şi suflet, al Mântuitorului său. Aceasta va să zică: trupul meu nu mai e al meu, ci al Celui ce m’a răscumpărat; de aceea nu mai am dreptul să-i necurăţesc cu beţie,desfrâu, trândăvie şi alte păcate prin cari se vatămă sănătatea trupului, care e a lui Dumnezeu.
Tot aşa şi în ce priveşte sufletul nostru. El trebue ferit de orice necurăţie,pentru că el e mai Întâi al lui Dumnezeu.
Toate mădulările trupului nostru trebuiesc puse sub ascultarea lui Dumnezeu:picioarele voastre cari vă poartă cu atâta drag pe la crâșme sau alte locuri de petrecere, trebuie să vă poarte acolo unde răsună cuvântul lui Dumnezeu. Ochii voştri atât de doritori să se desfăteze cu privelişti care sunt o urâciune pentru Dumnezeu, să privească mai ales spre crucea Celui Răstignit; urechile voastre plecate la toate şoaptele, plecaţi-le mai ales la ascultarea adevărului lui Dumnezeu; mâinile voastre să lucreze şi pentru El, gura voastră să vestească lauda Lui.
În acest Înţeles zice apostolul Pavel: «Măriţi dar pe Dumnezeu în trupul şi duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu».«Faceţi toate spre mărirea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 10).
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.18 pag.5
