Centenar O.D. – „Sfântului Proroc Ilie” 20/07/2023

făcuse, şi a tăiat bucăţi cele de jertfă şi le-a pus pe lemne şi le-a pus pe jertfelnic. Şi a zis Ilie: aduceţi-mi patru vedre de apă, şi le vărsaţi peste jertfă şi peste lemne, şi au făcut aşa, şi a zis: turnaţi a doua oară, şi a zis: turnaţi a treia oară, şi au turnat a treia oară. Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului, şi groapa se umplusese de apă. Şi când era vremea a se aduce jertfa, a venit Ilie Proorocul, şi a zis: Doamne Dumnezeul lui Avraam! şi al lui Isaac! şi al lui Israil! auzi-mă Doamne! auzi-mă astăzi cu foc! Ca să cunoască tot poporul acesta, că tu eşti Domnul Dumnezeul lui Israil şi eu sunt robul tău, şi pentru tine am făcut lucrurile acestea! Auzi-mă Doamnei auzi-mă! Ca să cunoască poporul acesta, că tu eşti Domnul Dumnezeu, şi tu ai întors inima poporului acestuia înapoi ! Şi a căzut foc de la Domnul din cer şi a mistuit jertfa, şi lemnele şi apa cea din groapă şi pietrele şi lutul l-a lins focul. Şi a văzut tot poporul şi a căzut pe faţa sa, şi a zis: adevărat Domnul este Dumnezeu, Domnul acesta este Dumnezeu. Şi a zis Ilie către popor: prindeţi pe prorocii lui Vaal, ca nici unul dintr’inşii să nu scape, şi i-au prins pe dânșii, şi i-a dus llie la râul Kison şi ia junghiat acolo.
       Pentru ce ia Ilie 12 pietre să zidească jertfelnicul său? Pentrucă voia să arate şi prin aceasta că Evreii cu cele 12 seminţii desbinate totuş alcătuesc un singur neam, şi în ochii lui Dumnezeu nu e decât tot acel neam, cu care a încheeat o legătură şi pe care a trecut prin Marea Roşie.
       Ilie n’are altă menire decât să le aducă aminte Evreilor de legea lor strămoşească şi de minunile lui Dumnezeu, pe care-i le-a arătat lor. Focul s’a pogorât din Cer peste jertfelnic îndată ce s’a rugat Dumnezeului făcător de minuni şi mai mari.
       Dar ploaia a întârziat să se pogoare pe pământ.
       Chiar şi un om cu atâta credinţă ca Ilie e făcut să aibă răbdare până ce înţelege planurile lui Dumnezeu.
       Atunci să nu ne perdem răbdarea şi cu învăpăiere să rugăm pe Dumnezeu să ne asculte cererile noastre.
       Dumnezeu nu trimite daruri din cer acelora cari stau cu braţele încrucişate.
       Ia în deşert credinţa cel ce zice: — De ce m’aş mai ruga, căci şi fără ruga mea Dumnezeu ştie de ce am lipsă!
       Dumnezeu ne îndeamnă să-i smulgem prin rugă şi râvna ferbinte darurile pe care ni le dă din iubirea ce ni-o poartă.
       Şi sluga lui Ilie se întoarse şi zise: Nu se arată nimic.
       Iar noi, când ne rugăm de Dumnezeu să umple inimile noastre de dragostea sa, — căutând cu deamăruntul vedem cu mirare de multe ori că inimile noaste sunt goale.
       Un nouraş mic se va ivi la orizont, foarte mic, încât abia se zăreşte.
       Dar oricât de mic ar fi, pentru Ilie el este şi e un semn, că Dumnezeu l-a ascultat.
       Semnele cele mici ale dragostii lui Dumnezeu, sunt arvuna împlinirii tuturor făgăduinţelor sale.
       Dacă n’ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu de toate bunătăţile, am sta să credem că toate bunurile le primim în dar. Dar Dumnezeu vrea să-i facă oftările noastre în suflete o locuinţă vrednică de a se sălăşlui in noi.
       Rugăciunile fără umilinţă sunt ca norii de plumb, care ameninţă să se prăbuşască peste pământ, pe când acele rugăciuni, cari topesc sufletele noastre, trec peste stavila depărtărilor nemărginite şi nu se opresc decât înaintea tronului celui Atotputernic.
       Binecuvântat fie în veci numele Dumnezeului nostru, carele ne dă tărie să biruim toate ispitele şi ne lasă să petrecem ziua de faţa Lui.
       O Doamne, dacă cea mai ferbinte dintre dorinţele noaste e să-ți facem voia Ta şi să ne cucerim Ţie, atunci nu mai încape în inima noastră nici o deşertăciune. Dă-ne putere să facem binele ce-l aşteaptă lumea de la noi şi ascultă toată ruga, pe care o punem înaintea Ta prin mijlocirile fiului tău şi ale Mântuitorului nostru Isus Hristos. Amin.
I. Beleuid,prof.
Articol din «Lumuna Satelor» 1923 Nr.29 pag.3