Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug. Ps. c. 65, v. 9

Cuvântarea preotului Vasile Ouatu.

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi
nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul şi Ilie s’a
înălţat la cer într’un vârtej de vânt (II. Imp. 2, 11).

       Suntem în praznicul sf. Prooroc Ilie. Lumea îşi caută de treburile zilei, ca’n orice zi de rând, în timp ce ostaşii Domnului umplu Bisericile şi această impunătoare sală. Ostaşii oare n’au treburi, n’au gospodării, n’au servicii? O, desigur că au. Iubirea sfântă însă, і-a mânat în Capitala ţării, spre a locui fraţii împreună, să se roage, să cânte, să se bucure şi să înveţe ascultând graiurile slujitorilor lui Dumnezeu, care nu caută la faţa oamenilor. Noi ostaşii avem multe de învăţat de la sf. prooroc Ilie, de oarece vremea lui, este vremea noastră. Nelegiuirile din zilele lui Ilie, sunt nelegiuirile zilelor noastre.
       Proorocul Ilie vesteşte cu tărie voia lui Dumnezeu. Mustră poporul, mustră pe conducătorii lui spirituali şi înfruntă cu bărbăţie pe însuşi împăratul. În orice clipă şi în orice împrejurare neclintit în credinţă. Acuzaţiile împotriva lui Ahab curg ca un trăsnet fulgerător. Îl înfruntă pentru nelegiuirile săvârşite şi îi aruncă pedepse înfiorătoare. Stă dârz şi fără teamă, chiar şi înaintea celui mai mare vrăjmaş. Domnul, căruia îi slujea cu multă râvnă, i-a dat o astfel de putere şi îndrăzneală, pentru nimicirea răului şi slava adevăratului Dumnezeu.
Dragii mei fraţi ostaşi!
       Acelaş Dumnezeu al iubirei, a ridicat dintre noi, pe cel mai umil slujitor al Său, pe scumpul şi preţiosul nostru părinte Iosif, care ne-a dat acest minunat răsad al ortodoxiei noastre sfinte, adică Oastea Domnului. Da, iubiţilor, umil şi slab, însă plin de curaj şi de îndrăzneală cu încredinţare că totul este de la Domnul, răsadul a crescut, s’a făcut copac mare, şi noi care umplem această sală, suntem rodul copt, pentru grânarul ceresc. Oastea Domnului astăzi, este o carte deschisă, care mărturiseşte puternic, că Domnul a primit şi a binecuvântat jertfa până la consumare deplină, a scumpului nostru părinte şi frate Iosif. Pentru aceasta, din şcoala grea a suferinţei, din locurile singuratice ale ţării străine, se poate bucura mai mult ca oricine, de rodul binecuvântat, de care Domnul l-а învrednicit. Lucrarea Oastei Domnului aduce un real serviciu neamului şi Bisericei noastre sfinte. Pentru aceasta, nimeni nu v’a putea răpi bucuria scumpului nostru frate, fie el şi profesor universitar. Preotul Iosif Trifa, slujitorul Domnului, s’o ştie toți, se poate azi înfăţişa înaintea Bisericii şi a Domnului, cu cel mai bogat mănunchi de suflete, cucerite pentru adevărata vieaţă. Voi toţi care v’aţi strâns în această minunată mişcare, voi toţi cari aţi gustat mierea duhovnicească întinsă cu atâta jertfă şi iubire de scumpul Părinte Iosif, voi toţi care îl iubiţi, şi-l preţuiţi, daţi slavă Domnului, pentru acest rod bogat şi minunat. Slăviţi neîncetat pe Domnul, că El a bine primit jertfa celui care zace în ţară străină.
Proorocul Ilie înaintea lui Dumnezeu.
       Pe cât de aspru înaintea păcatului, pe atât de smerit şi ascultător
înaintea lui Dumnezeu. Unde îl trimite, acolo merge şi ce-i porunceşte, aceia face. Îi porunceşte să plece şi se duce, îl trimite la Sarepta, se ridică îndată şi face voia Domnului. Îi porunceşte să meargă înaintea lui Ahab, şi se duce, cu toate că acesta îi era mare vrăjmaş care îl urmărea să-i ridice viaţa. Se duce la Betel, la Ierihon şi la Iordan, după cuvântul Domnului, se supune fără cârtire şi fără şovăire, cu smerenie şi ascultare desăvârşită.
Dumnezeu iubeşte şi ascultă pe copiii Săi.
       Era secetă mare, foamete şi lipsă. Omul lui Dumnezeu nu duce lipsă de nimic. Corbii îl hrănesc, râul îl adapă, îngerul Domnului îI sprijină şi încurajează.
       Orice cere la Dumnezeu el dobândeşte. Rugăciunea lui opreşte
ploaia şi tot rugăciunea lui adapă pământul uscat. Rugăciunea lui coboară foc din cer şi învie morţi, iar mantaua binecuvântată opreşte cursul apelor. Omul lui Dumnezeu este încărcat de putere. Şi atunci dragii mei fraţi, iată lucrarea minunată a Oastei Domnului. Ea ne apropie de isvorul puterii şi mângâierii, care este Iisus, adevăratul nostru Dumnezeu.
       Când omul lui Dumnezeu se încarcă de atâtea daruri ce om înţelept mai poate rămâne nepăsător faţă de o mişcare atât de minunată, care aduce sufletele la isvorul puteri, al iubirei şi desăvârşirei? Bucuraţi-vă fraţilor, Slăviţi pe Domnul şi ţineţi-vă tari de lucrul Domnului, dela care vine toată fericirea noastră.
       Folosiţi, orice clipă şi orice prilej spre a vesti pe Domnul şi lucrările lui minunate. Respingeţi cu tărie orice calomnie: Oastea este a Domnului, a Bisericii, iar ostaşii sunt copii supuşi şi ascultători. Cu această încredinţare lucraţi până la capăt slăvind neîncetat pe Domnul oştirilor.
Articol din «Oastea Domnului» 1933 Nr.31 pag.6