Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.. Ps. c. 33, v. 9.

O istorioară ce arată că:
Scripturile sunt scrisori trimise din cer.

       Feciorul unor părinţi bogaţi şi-a cerut odată partea lui de avere şi a plecat cu ea în lume. În zadar au fost capacitățile tatălui, lacrimile mamei şi rugăminţile surorilor. Feciorul plecă şi după ce îşi prăpădi toţi banii ajunse măturător într’un oraş departe, departe, unde nu cunoştea pe nimeni şi nimeni din ţara lui nu umbla pe acolo. Odată se întâmplă că se înbolnăvi şi de pe stradă ajunse în spitalul oraşului între nevoiaşi care n’au pe nimeni. Şi s’a apucat feciorul şi a scris de acolo din marginea peirii o scrisoare duioasă acasă la părinţi în care s’a rugat de iertare şi a cerut să-i trimită bani să se poată întoarce acasă. Părinţii au primit cartea şi foarte s’au bucurat aflând că fiul lor mai trăeşte. Ca să-l poată aduce cât mai curând acasă, i-au scris o scrisoare prin care-l vestiau că, au însărcinat să meargă cu corabia în părţile acelea pe un negustor, care-l va lua în corabie şi îi va da şi banii de lipsă. În scrisoare era pusă şi ziua în care va sosi vaporul în port.
       Feciorul primi scrisoarea; dar când o desfăcu şi văzu că nu-s bani în ea o strânse mănios în mână şi o aruncă jos şi întorcându-se cătră perete începu a plânge şi a-şi blăstăma zilele. La o săptămână, feciorul se gândi să vadă totuşi ce spune scrisoarea venită de acasă. Din întâmplare, servitorii mai aflară scrisoarea aruncată în lada de gunoi şi o dederă bolnavului. Cetindu-i feciorul află despre vaporul trimis pentru mântuirea lui, dar acum era prea târziu. Vaporul sosise în port şi după ce nu la aflat, plecase iar înapoi fără el. Aflând despre aceasta, bolnavului i se făcu şi mai rău şi muri în boala sa. Dacă ar fi cetit scrisoarea, el n-ar fi murit, ci ar fi scăpat la casa părinţilor săi.
       Şi cărţile Scripturii sunt scrisori din cer, trimise de Tatăl nostru ca să găsească fiii săi cei perduţi calea mântuirii. Şi atâția inşi se prăpădesc fiindcă nu deschid să citească sfânta Carte şi în corabia bisericii nu se urcă să-i ducă la vieaţă. Şi nu e un cap de ţară preţul unei Biblii şi totuşi sunt atâtea case de creştini fără această minunată scrisoare a lui Dumnezeu.
Tr. Scorobeţ.
Articol din «Lumuna Satelor» 1923 Nr.8 pag.4