Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el“. I Cor. c. 10, v. 26.
Pescuirea sufletească.
Isus Hristos a fost dumnezeescul pescar care a aruncat pentru întâiadată în marea cea largă a lumii mreaja (năvodul) învăţăturii mântuitoare, ca să prindă în pânzele ei pe toţi oamenii. Trei ani de zile Hristos, dumnezeescul pescar, a pescuit neîncetat suflete pentru împărăţia iui Dumnezeu. După Învierea şi Înălţarea Sa la cer, Hristos n’a lăsat mreaja mântuirii fără corabie şi fără pescari. Biserica ne-a rămas ca o corabie mântuitoare (şi de aceea e şi zidită în forma unei corăbii ce pluteşte şi ce trece peste valurile vieţii) iar apostolii (şi după ei urmaşii lor: episcopii şi preoţii) au rămas ca să arunce mereu mreaja învăţăturii şi pescuirii de suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu, până ia sfârşitul lumii. Pentru această pescuire cheamă Isus pe cei patru pescari zicându-le: «veniţi după mine şi vă voiu face pescari de oameni».
Creştinilor! Lumea şi vieaţa noastră e marea cea largă şi plină de vânturile şi furtunile patimilor, ispitelor şi păcatelor. Biserica şi evanghelia lui Hristos este corabia ce pluteşte peste această mare ca să pescuiască sufieiele noastre pentru împărăţia iui Dumnezeu.
Biserica şi Scripturile aruncă mereu năvodul învăţăturii şi mântuirii pentru toţi, dar dacă nu se mântuesc toţi nu e de vină biserica şi nu sunt de vină Scripturile, Ascultaţi cum însuşi Hristos spune că «pânza aruncată în mare prinde multe feluri de peşti… şi după ce se scot peştii afară atunci se aleg cei buni din cel răi»…
Creştinilor! Ascultaţi şi faceţi învăţăturile bisericii şi a Scripturilor peutruca la a doua venire, când se va desface năvodul pescuirii de suflete, şi voi să vă aflaţi între peştii cei buni.
i. Tâlcuitor.
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.22 pag.3
