Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, omnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire. Iuda c. 1, v. 25.
Osânditul şi pâinea cea cu otrauă
În vremile de demult, pe unii din cei osândiţi la moarte îi aştepta o moarte specială. Osânditul era băgat într’o temniţă unde i se dădeau 7 pâinişoare pentru 7 zile. Una din aceste pâini era otrăvită. Bietul osândit începea pâinile cu groază şi cutremur de moarte. Nu ştia din care îl pândeşte otrava morţii. Când dădea peste pâinea cea cu otravă, muria.
Trecând de la o zi la alta, ce bine ar fi să ne gândim puţin la înţelesul acestei judecăţi. Şi noi suntem un fel de osândiţi la moarte. Toţi suntem osândiţi să murim. Ne apasă şi pe noi aceeaşi osândă ca pe robul din chipul de alături. Anii şi zilele vieţii noastre stau în faţa noastră ca tot atâtea pâini şi pâinişoare de mâncat. În una din acesle pâini e pusă otrava morţii. Asta e sigur. Nu ştim însă în care. Poate să fie în pâinea zilei de mâine, sau de poimâne
A ceastă osândă teribilă trebui să ne umple şi pe noi de groază, de cutremur şi de pregătire sufletească pentru sfârşitul vieţii. Dar noi nici habar nu avem de acest lucru. Trăim aşa ca şi când n’am mai muri niciodată. Sau cel mult trăim cu nşelăciunea diavolului: „mai aveţi vreme“. Ah! ce nebunie este a trăi o astfel de viaţă.
„Priveghiaţi şi staţi gata că nu ştiţi ziua şi ceasul“ ……..Lucraţi până este ziuă căci vine noaptea — vine moartea — când nime nu mai poate lucra“ loan 9, 4.
,,Calendarul L. S.’’ 1929, pag, 37
