Toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu Doamne, eşti Dumnezeu. Isaia c. 37, v. 20.

Şi neamul nostrn s’a ridicat împreună cu Hristos

       Îngropaţi şi umiliţi am stat și noi Românii până mai eri, alatâeri. Neamuri tari şi mari prăvăliseră piatră grea peste uşa mormântului învierii noastre naționale. Dar noi Românii am fost un neam cu credinţă tare. Credința noastră în Dumnezeu a prăvălit peatra de pe uşa mormântului nostru şi ne-a înviat. Să nu uităm niciodată că credinţa şi purtările noastre cele bune ne-au înviat şi ne-au strâns în o singură ţară şi tot numai ele ne vor putea apăra învierea de ceeace zice psalmistul: «În mormânt vor intra toate popoarăle care uită pe Dumnezeu».
       Românilor! În vremea străinilor, noi aveam o credinţă mai tare şi eram mai iubitori de biserică decât alte neamuri. Acum însă de o vreme încoace, lucrurile parcă s’au schimbat: străinii intră în bserică şi noi am început a ieşi din biserică. De vom merge pe calea asta, amin zic vouă că vom fi mai puțini astăzi «înviaţi» decât ieri când stăteam îngropaţi cu Hristos în biserică şi credinţa noastră.
       Este ceva care tulbură praznicul învierii neamului nostru: sunt certele, împărecherile, zavistuirile care ne urmăresc pe noi Românii ca un blăstăm de veacuri. «Să iertăm toate» pentru darul şi bucuria Învierii noastre şi unii pe alţii îmbrăţ’şândune să ne zicem fraţilor. Să ne iertăm micile scăderi şi greşeli ce le avem şi unii şi alţii. Să le iertăm pe toate pentru Golgotele şi suferinţele prin cari a trecut neamul nostru.
        «Să ne zicem fraţilor…» căci politica şi nesocotințele ei cearcă să ridice iarăş Carpaţi sufleteşti între «cei de dincoaci» şi «de dincolo».
       «Să ne zicem fraţilor»… pentrucă neamuri zavistuitoare ne pândesc şi străjuese la toate hotarăle să prăvălească iar peatra peste învierea noastră.
       «Să iertăm toate» şi să lăsăm toate penjru jertfă şi Golgota celor optsute de mii de Români pe cari răsboiul i-a coborât
în «groap» din care a ieşit învierea neamului nostru. Să luăm aminte! Praznicul invierii noastre naţionale nu este numai al nostru, ci şi a celor cari s’au coborât pentru el în mormânt. După greşelile şi certele noastre de azi strigă şi morţii din morminte.
I. T
Articol din Lumina Satelor 1923 Nr.13 pag.1