Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n’o voi da altuia. Isaia c. 42, v. 8.

ÎNVIEREA

       Prin Egipet, învăţaţii fac săpători să afle cam a font lumea cea veche din vremea împăraţilor egipteni. Aceste săpături au aflat în cripta unui împărat între altele şi grâu de acum 3000 de ani şi învăţaţii şi-au zis «haideţi să cercăm, oare grâul acesta mai are putere să răsară ori ba». Şi au sămânat grâul în pămâmt şi la câteva zile grâul a încolţit şi a răsărit.
       Acest grâu, răsărit după 3000 de ani, par’că vorbeşte şi mustră pe toţi acei neaoşi nebuni care învaţă că nu mai este nici o altă vieaţă în afară de această trecătoare şi ticăloăsă pe care o trăim acum. «Iată nebunilor — zice grâul răsărit — eu am răsărit după ce am stat închis 3000 de ani în cripta acestui împărat. Aşa va învia şi corpul vostru, oricâte mii de ani va trebui să stea în pământ până va răsuna trimbiţa învierii.
      Biserica noastră a rânduit cu multă înţelepciune praznicul învierii acum primăvara pentrucă acum şi firea ne arată adevărul învierii noastre După iarna cea rece, învie câmpul, învie florile, învie pomii şi păsările ca o învăţătură că şi noi vom învia după iarna morţii noastre. Îndeosebi ţie, cititorule plugar, adevărul învierii ţie-ți arată şi plugăria ta. Grâul ce-l arunci în pământ ca să putrezească mai întâi şi apoi să răsară, este chipul şi asămănarea morţii şi învierii noastre, precum scrie şi apostolul Pavel: «tu ce sameni nu răsare, dacă nu va fi putrezit mai întâi» (1Cor. 15, 36).
Dar să luăm aminte, toate aceste dovezi din afară sunt încă nimica dacă învierea Domnului nu se poate dovedi şi în dovezi sufleteşti, adecă dacă n’ai simţit adevărul învierii şi în sufletul tău. Aceasta este taina cea mare a învierii Domnului ca să se petreacă învierea Domnului şi în sufletul tău, ca să înviezi şi tu la o viaţă nouă. Despre apostolii lui Hristos ne spun evangheliile că înainte de învierea Domnului erau fricoşi, ba câţiva s’au şi lepădat de Isus, dar după înviere au predicat cu bărbăţie şi cu putere. Asta înseamnă că darul învierii i-a întărit, i-a înoit. «În numele lui Isus cel înviat din morţi», apostolii au vindecat bolnavi şi au înviat morti. Acesta trebue să fie şi azi darul Învierii: să tămăduiască pe cei bolnavi şi să învie pe cei morţi cu sufletul.
       Ai simţit tu cândva, cititorule această înviere sufletească, ai simţii tu cândva bucuria acestei învieri ce te-a ridicat din păcate??
P. Trifa.
Articol Lumina Satelor 1923 Nr.13 pag.1