Dumnezeu este cu noi. Isaia c.’ 8, v. 10.
În ziua cea mare a învierii…
Chipul de mai sus ne arată o parte din ziua cea mare a învierii .morţilor, aşa cum spune evanghelistul loan că a văzut-o în una din vedeniile lui: «După acestea văzui, şi iată gloată mullă pe care să o numere nimeni nu putea, din tot neamul şi noroadele şi limbile stând înaintea Scaunului şi înaintea Mielului (Isus Hristos). Şi strigau cu glas mare zicând: «Mântuirea este dela Dumnezeul nostru ce şade pe Scaun şi dela Miel». În faţa Scaunului judecăţii, la dreapta şi la stânga se văd cetele drepţilor pe cari îngerii îi îmbracă în haine
cereşti zicând : «Aceştia sunt cei ce vin din strâmtoare şi şi-au spălat vestmintele lor şi şi-au albit vestmintele în sângele Mielului (Isus Hristos)»… (Apocalips cap. 7 şt 8).
Cititorule! Când trâmbiţa învierii va suna, şi tu te vei ridica din mormânt şi vei pleca la judecată. De ai umblat în această lume pe «calea cea strâmtă» şi ţi-ai spălat mereu haina sufletului tău în sângele Mieluşelului Hristos, vei trece şi tu în ceata drepţilor. Dar dacă ai trăit în fărădelegi şi n’ai voit să te îndreptezi; n’ai vrut să primeşti jertfa Mântuitorului, atunci ziua cea mare a învierii va fi pentru tine «ziua cea mare a măniei Iui Dumnezeu» (Apocalips 6, 17) «Mănia Mielului» (Apocalips 6, 16) se va întoarce atunci asupra ta cu pâră zicând: «Părinte ceresc! Atâta sânge am vărsat pentru omui acesta, atâtea chinuri am suferit pentru el şi mântuirea lui, dar el a nesocotit durerile mele»… Ce vei putea răspunde, tu cititorule, Ia această învinuire??…
Dar să luăm aminte, că pe lângă trâmbiţa învierii care ne va chema din pământ la judecaţă, răsună trâmbiţe cereşti cari ne chiamă şi aici pe pământ la îndreptare. Evanghelistul loan spune că în vedenie a văzut în faţa Scaunului ceresc 7 îngeri care trâmbiţau pentru oamenii de pe pământ fel de fel de plăgi şi «vaiuri» ca să se Întoarcă oamenii dela calea răutăţilor. «Şi iată îngerul cel dintâi a trâmbiţat… şi un vaiu a trecut şl mai sânt încă două valuri… şi mulţi oameni muriră în aceste bătăi… dar ceilalţi oameni cari n’au murit, nu s’au pocăit de faptele măniilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şl de piatră şi de lemn. Şi nu s’au lăsat de uciderile lor, nici de fermecătorllle lor, nici de furtişagurile lor». (Apocalips 9 12, 21).
Oare năcazurile şi greutăţile vremiior noastre nu sunt ele trâmbițele Domnului care ne chiamă să ne întoarcem către Dumnezeu? Deia răsboi încoace e plină lumea de «vaiuri». Abia trece un «vaiu» (năcaz) şi altul vine după el. Dar în loc să se întoarcă la Dumnezeu, oamenii tot mai mult se închină «dracilor şi idolilor», adecă păcatelor, patimilor şi poftelor cele rele.
Ferice de cei ce aude trâmbiţile Domuuiui şi cu ajutorul Domnului Isus Hristos iese din păcate şi înviază la o viaţă noul cu El.
Articol din Lumina Satelor 1924 Nr.16 pag.2
