Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Mat. c. 6, v. 15.
Lumânarea se topeşte luminând…
Un prietin mă cam mustra zilele trecute spunând că prea îmi las viaţa să se topiască în munca ce o fac. O, dragul meu — і-am răspuns — eu îţi dau toată dreptatea, dar mai întâi te rog să aprinzi lumina aceasta. Foarte bine, iată am aprins-o; şi ce vrei să spui cu acest lucru ? Vreau să te rog să nu laşi lumina să se topiască; uite lumina se topeşte şi asta-i o pagubă mare., Pă-i asta-i o regulă; unde s’a mai văzut lumină arzând fără să se topiască? Apoi, dragul meu, aşa e şi cu noi cei ce am fost puşi să lucrăm în ogorul Domnului. Lumina trebue pusă în sfeşnic şi aprinsă ca să lumineze tuturor (Matei 5, 14), dar făcând acest lucru ea se topeşte căci unde s’a mai văzut vre-o lumină aprinsă care ar strânge său şi grăsime? Sau unde s’a mai văzut o sare ce nu se topeşte dupăce s’a băgat în bucate (Matei 5, 13)? O lumină poate fi cât de mare şi mândră, dacă nu arde şi nu luminează, care este folosul ei? Lumina se topeşte luminând.
Şi tu… »Şi tu — zice sf. loan Gură de aur — trebue să fi o lumină ce luminează în lume; fiecare din voi iubiţilor poate să fie dascăl. Dupăcum luminarea când este aprinsă poate să aprindă mii şi mii de luminări, iar când este stinsă, nici sieşi nu-şi poate face lumină, tot aşa e şi cu viaţa noastră: dacă lumina din noi este strălucitoare, atunci ne vom putea face mii de învăţăcei căci noi stăm în faţa lor cu o pildă vie de fapte bune. Faptele noastre cele bune trebue să strălucească în lume. Este deci cu putinţă de a fi oricine dascăl, precum zice: Zidiţi-vă unul pe altul, precum şi faceţi« (1 Tesalon 5, 11). (Omilia 5 d. 2 Tesalon).
Articol din Oastea Domnului 1930 Nr.5 pag.4
