Dacă iertaţi oamenilor greşalele lor, şi Tafăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Mat. c. 6, v. 14
Credinţa, neamurilor
Chipul de mai sus ne arată pe Israiliteni când au trecut cu chivotul prin apele Iordanului.
«Şi a zis Iosua cătră fiii lui Israel: «Intru aceasta veţi cunoaşte cum că Dumnezeu vieţueşte în mijlocul vostru, că iată chivotul legii Domnului a tot pământul înaintea voastră va trece Iordanul… Şi a fost dupăce s’a ridicat poporul ca să treacă Iordanul şi preoţii au ridicat sicriul (chivotul) legii Domnului şi au ajuns Ia apă, apele Iordanului ce curgeau din sus au stătut în loc, grămădindu-se peste olaltă, iar cele ce curgeau din jos, au curs mai departe până ce au scăzut de tot., şi poporul şi preoţii trecură ca pe uscat Iordanul»… (Cartea lai Isus Navi cap 3)
Ce era chivotul legii? Erau cele 10 porunci pe care le-a dat Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, scrise pe 2 table de piatră. Israilitenii au aşezat aceste table intr’un sicriu de piatră. Acesta este sicriul, sau chivotul legii. Acest chivot era credinţa Israilitenilor, era legătura lor cu Dumnezeu, era tăria şi puterea lor. Acest chivot stăteâ în mijlocul vieţii Israilitenilor şi pe acest chivot îl puneau şi îl duceau Israilitenii în toate frământările, în toate năcazurile şi bucuriile lor. Cu acest chivot au trecut Israilitenii prin pustiuri, prin iobăgii, prin ape, prin năcazuri mari, şi lupte grele până ce au ajuns în Canaan. Acest chivot, adecă credinţa şi legătura lor cu Dumnezeu a ajutat biruinţa lor şi de aceea David prorocul l-a aşezat pe urmă cu mare prăznuire în biserica din Ierusalim.
Aşa a fost chivotul legii la Israiliteni şi să luăm aminte că şi noi Românii am avut — şi avem — un aşa chivot al nostru. Credinţa şi legea noastră a fost şi este chivotul nostru şi cu acest chivot am trecut prin iobăgiile străinilor, prin pustiurile suferinţelor, prin luptele trecutului, prin apele urgiilor. Toţi învăţaţii care au cercetat trecutul neamurilor, se miră cum a trecut neamul nostru peste atâtea veacuri şi prin atâtea furtuni, şi toţi într’un glas mărturisesc că pe noi numai credinţa şi legea noastră ne-au trecut prin furtunile vremii şi ne-au adus până aci.
Chivotul credinţii şi legii noastre a fost legătura noastră cu Dumnezeu, a fost tăria, puterea şi scăparea noastră în trecut şi să luăm aminte că numai el poate fi tăria şi puterea noastră şi în viitor.
Biblia ne spune că dupăce au trecut Israilitenii iordanul, a zis Iosua: «Luaţi din mijlocul Iordanului 12 pietre şi le aduceţi cu voi… ca să cunoască toate neamurile pământului, cum că este tare puterea Domnului şi voi să cinstiţi pe Domnul Dumnezeul vostru în toată vremea… şi veţi povesti fiilor voştri că minuni a făcut Domnul cu poporul său…» (isus Navi cap 4). De prin pustiile şi apele suferinţelor şi furtunilor prin cari ne a trecut Dumnezeu, să luăm şi noi Românii pietre de credinţă, de încredere, de mărire şi mulţumită lui Dumnezeu. Să ne fie aceste pietre, nu numai de amintire că «minuni a făcut Domnul» şi cu noi, ci să le punem şi în temelia ţării noastre celei nouă. Numai pe aceste pietre de credinţă vom putea clădi o ţară despre care zice evanghelia că: «a căzut ploaie şi au venit râurile şi au suflat vânturile şi s’au pornit asupra ei şi n’a căzut, căci .era clădită pe piatră» (Mateiu 7, 25).
Pr. I. Trifa
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.13, psag.4
