Iată dar cum trebiue să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!“ Mat. c. 6, v. 9.

Diferite sfredele… foloseşte si diavolul.

       Sunt multe feliuri de sfredele. Iată în chipul de alături 9 feliuri. Unele sfredelesc lemnul, altele piatra, altele pământul, altele metalul. Sunt de mare folos, dar pot fi şi de mare pagubă. Cu un sfredel mic poţi găuri şi goli un butoi întreg. Cu un sfredel mic poţi găuri şi îneca o corabie întreagă.
       Astfel de sfredele sufleteşti are şi diavolul. De corabia vieţii noastre, de regulă satana se apropie cu un sfredel mic. «Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii raiului»?… l-а întrebat diavolul pe Adam în grădina Edenului (Facere 3, 10). Oare nu era şi această întrebare un sfredel mic sfredelul îndoielii?…
       Oare zău, părinte, să fie rai şi iad în cealaltă lume — m’a întrebat odată un om din popor. Oare nu era şi această întrebare un sfredel cu care diavolul începuse a găuri corabia vieţii întrebătorului?        Diavolul atacă corabia vieţii mai întâi cu sfredelul cel mic al îndoielii, iar dacă n’astupi această gaură — diavolul ia la mână un sfredel mai mare, până când pe urmă corabia se cufundă. Şi oare cel dintâi păhar de băutură nu este şi el un mic sfredel al diavolului cu care pe urmă diavolul cufundă în ticăloşie şi pierzare o viaţă întreagă de om?
       Ah! ce mişel mare-i diavolul şi cât de puţin umblă oamenii să se feriască de mişeliile lui.
Articol din Oastea Domnului 1930 Nr.4 pag.11