2 Corinteni 4, 13.
Locul şi mântuirea.
»Şi cum pot — zici tu — să fiu în lume, şi în pricinile lumii, şi să mă mântuesc«?
Ce grăeşti omule? Voeşti în scurt să arăt că nu locul este cel ce mântueşte, ci năravul şi voinţa ta? Apoi ascultă: Adam, în raiu fiind, ca într’un liman, au pătimit încercarea. Iar Lot în Sodorna fiind ca într’un noian, s’a mântuit.
Iov pe gunoi s’a îndreptat, iar Saul în cămările împărăteşti fiind, au perdut ambele împărăţii, şi pe cea lumească şi pe cea cerească. Nu este deci cuvânt de îndreptare acesta, a zice, nu pot să fiu în lume şi în mijlocul pricinilor lumii, şi să mă mântuesc.
(S f loan Gură de aur).
G ân d u r i l e.
»Precum hainele putrezesc, de le va închide cineva în Iadă şi le va lăsa acolo, tot astfel şi gândurile, de nu le vom înfăptui. Şi precum şarpele şi scorpia puse în vas şi astupate, mor, tot aşa şi gândurile rele«. (Din o carte bătrână)
Articol preluat din ziarul ,,Oastea Domnului” 1931 Nr.45, Pag.1
