„Ce va zice lumea?“ — dar nu, ce zice Evanghelia.
Doamne, ce mult a săpat diavolul, mişelul, în creştinătatea din zilele noastre!
Când îl chemi pe om să se lase de beţii, sudalme şi alte răutăţi şi să intre în Oastea Domnului pentru a începe o viaţă nouă — omul îndată îi gata cu răspunsul: aş intra, dar ce va zice lumea?… va zice ca m’am dat cu sectarii… m’am »pocăit«…
Să mă las de prietinii mei, de societatea mea, de petrecerile mele?… dar ce va zice lumea?
Să mă las ocărât şi păgubit… dar ceva zice lumea?…
Să mă numesc »frate« cu pălmaşii şi servitorii… dar ce va zice lumea care mă ştie om »fruntaş«?…
Să mă las în genunchi în biserică? să cânt, să mă rog?… dar ce va zice lumea?… va zice că am slăbit de cap…
Şi aşa mai departe — îndemnat de Ispititorul diavol — creştinul de azi îi dă înainte cu »ce va zice lumea?«.
Dar niciodată nu-şi pune omul întrebarea: ce va zice Evanghelia… ce zice cuvântul lui Dumnezeu din sf. Scriptură.
»Ce zice lumea« e mai mare decât »ce zice Dumnezeu«,
»Gura lumii« e mai tare decât graiul lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel zicea că »trebue să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni« (Fapt. Apóst. 5, 29). — Dar »creştinul« de azi ascultă mai mult de oameni decât de Dumnezeu.
Vai ce păgânătate fioroasă este »creştinismul« de azil!
Articol preluat din ziarul ,,Oastea Domnului” 1931 Nr.44, Pag.4
