Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu. Nu nesocoti mustrarea Celui Atot-putemic. • Iov. c. 5, v. 17

Îngerul şi cei trei fraţi.

       Erau trei fraţi care n’aveau altă avere decât un păr., Pe când unul păzea pomul, ceialalţi se duceau la lucru. Într’o zi, bunul Dumnezeu porunci unui înger să meargă la ei şi să le îmbunătăţească vieaţa. Înge­rul luă chipul unui cerşetor şi se rugă de paznicul părului să-l miluiască c’o pară. Tânărul rupse una, care era a lui, şi dândui-o, zise: — Asta e a mea; de celelalte poame — care sunt ale fraţilor mei — nu mă pot atinge. Îngerul îi mulţumi şi se duse. În zilele ce urmară, îngerul căpătă deasemenea câte un dar de la ceilalţi doi fraţi.
* *
       În ziua a patra, îngerul se făcu călugăr, şi se duse la dăruitorii milostivi zicându-le: — Veniţi cu mine să vă dau o hrană mai bună. Copiii îl urmară fără să zică o vorbă. Sosiră la un râu şi îngerul întrebă pe cel mai mare să-i spună ce dorinţă are.
       — Aşivrea, ca pe râul acesta să curgă deaci înainte vin şi să fie al meu. Îngerul făcu cu băţul semnul crucei şi, deodată, curse vin în loc de apă. — Iată dorinţa ta s’a împlinit, zise îngerul.
* *
       Trimisul lui Dumnezeu merse mai departe cu ceialalţi doi fraţi. Dând de-o câmpie plină de porumbei, îngerul întrebă pe cel mijlociu să-i spună ce dorinţă are.
       — Aşivrea, răspunse al doilea frate, ca porumbeii aceştia să se prefacă în oi şi să fie alemele. îngerul făcu semnul crucei cu băţul, şi, deodată, porumbeii se prefăcură în oi. — Iată, dorinţa ta s’a împlinit, zise îngerul.
* *
       Îngerul merse mai departe cu cel mai mic dintre fraţi, şi pe drum îl în trebă ce-ar dori. Copilul îi răspunse:
       — Eu nu doresc de cât o soţie bună şi cu frica lui Dumnezeu. — Ei! făcu îngerul. Asta nu e lucru aşa de uşor, căci nu sunt de cât trei fete de aceste pe lume, din care două sunt şi măritate; pe a treia ţi-o dau ţie şi îl duse la casa părinţilor fetei şi părinţii i-au dat-o de nevastă.
* *
       Tocmai când se Împlini anul, Dumnezeu zise iarăşi îngerului să se coboare din nou pe pământ şi să vadă ce făceau cei trei fraţi. îngerul se făcu iar cerşetor şi se duse la cei pe a cărui gârlă curgea vin. Se prefăcu chinuit de sete şi ceru de băut. Stăpânul — adică feciorul cel mare — răspunse: — Dacă aşi da câte un păhar cu vin la toţi caremi-ar cere, n’aşi mai avea în curând nici pentru mine. Îngerul auzind acestea, făcu o cruce cu băţul şi începu să curgă iar apă pe gârlă, ca şi altă-dată, acum un an. Şi zise îngerul: — N’ai meritat bunătatea Iui Dumnezeu; dute de-ţi păzeşte perele!
       Acelaş lucru făcu şi cu cel mijlociu, care se arătase tot atât de nerecunoscător .
* *
       La urmă, îngerul se duse la cel mai tânăr. ÎI găsi într’un bordei sărăcăcios cu nevastăsa şi-i ceru adăpost peste noapte. Bieţii oameni îl primiră cu braţele deschise, cerânduşi iertare că nu-i pot da mai mult din pricina sărăciei lor.
      De săraci ce erau, ei n’aveau grâu să facă măcar o păine. Luară fel de fel de scoarţe de copac cu care făcură o turtă şi femeea o puse să se coacă într’un țest. Până să se coacă, ei stătură de vorbă cu oaspetele. Când scoase ţestul, ei se minunară găsind într’ânsul o pâine adevărată gustoasă şi bine coaptă, Aduseră apoi un ulcior plin cu apă curată şi când o băură, li se umplea gura cu vin …
       Atunci cerşetorul— adică îngerul — făcu semnul crucei şi bordeiul se prefăcu întrun palat minunat. îngerul ii binecuvântă pentru bunătatea lor şi ei trăiră înbelşugaţi ca unii ce şiau făcut datoria…
(Din «Lumea copiilor»).
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.18 pag.4