Avem un singur Tată: pe Dumnezeu. Ioan c. 8, v. 41.
Gata şi pentru plug şi pentru jertfă.
Prin muzeele din Italia se poate vedea o icoană interesantă, rămasă din vremea Romanilor. Se vede în icoana aceea un bou stând între un plug şi între un altar de jertfă, iar dedesubt e scris pe latineşte: gata pentru amândouă, adecă gata şi pentru plug şi pentru jertfă.
În vremile acele, li se aduceau zeilor jertfe de animale. Boul din icoană voia deci să spună: iată eu stau gata şi pentru plug şi pentru jertfă. Această icoană simboliza (închipuia) munca şi jertfa ce trebuia să o presteze fiecare cetăţean roman pentru patria romană.
Un adânc înţeles este în icoana aceasta şi pentru viaţa noastră cea creştinească. Orice creştin adevărat, orice cetăţean al împărăţiei ceriului, trebue să stea totdeauna gata de muncă şi de jertfă pentru împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia cere dela noi şi lucru în ogorul Domnului Hristos şi cere şi jertfă pentru Hristos şi sufletul nostru. Însă la cei mai mulţi le-ar trebui şi le-ar plăcea o evanghelie fără »plug« şi fără »altar« de jertfă; fără muncă şi fără jertfă pentrujDomnul. Dar o astfel de evanghelie nu există. Oriunde veţi vedea creştini fără »plug« şi fără jertfă — să ştiţi că pe acolo n’a ajuns evanghelia lui Hristos. Sunt mulţi creştini cucernici şi evlavioşi până când nu-i vorba de ceva jertfe care ating, fie punga lor, fie interesele lor şi viaţa lor. Dar când ajungi aici — s’a isprăvit cu evanghelia. Nimic pentru Domnul, nimic pentru alţii; totul pentru ei şi interesele lor.
O, nu aceasta este evanghelia lui Hristos. Evanghelia cere dela noi jertfă: cere să jertfim mai întâi desfătările, năravurile şi patimile noastre cele lumeşti, iar a doua să ne jertfim în lucru pentru Domnul şi dacă trebue să şi suferim pentru El.
Să luăm pe sufletul nostru această învăţătură mai ales noi, ostaşii Domnului. Intrarea noastră în Oastea Domnului este — şi trebue să fie — un legământ, o declaraţie că stăm gata- şi pentru »plug« şi pentru »altar«; şi pentru lucru şi pentru jertfă. Orice ar fi să ni se întâmple, orice »pagube« şi neplăceri ar fi să avem, noi trebue să stăm gata de luptă şi de jertfă. Credinţa noastră tocmai în faţa »plugului« şi »altarului« trebue să se adeverească.
Munca şi jertfa pentru Hristos şi sufletul nostru — asta-i partea noastră din evanghelie. Să ne dedăm a lucra şi suferi pentru Hristos măcar numai atât cât lucrăm şi suferim pentru cele trecătoare. Câţi însă ar fi gata a-şi da viaţa pentru Hristos şi evanghelie? Câţi?
Munca şi jertfa noastră pentru Hristos este cea mai vie dovadă că trăim cu adevărat evanghelia Mântuitorului. Evanghelia s’a’ răspândit prin jertfa sfinţilor şi vestitorilor ei.
Tot creştinul adevărat trebue să stea gata de muncă şi de jertfă pentru împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului.
Articol din «Oastea Domnului» 1930 Nr.13, pag.1
