Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul!“ Luca c. 23, v. 46.
„Ochi au, dar nu văd; urechi au, dar nu aud“.
Tată, oare a murit Dumnezeu? — întrebă odată pe tatăl său o fetită ce mersese prima dată la şcoală. (pe când profesori învațau cpoii la școala să se roage)
Dumnezeu nu moare niciodată — răspunse tatăl — cine ţi-a spus ţie lucruri de astea?…
Apoi, tată dragă, învăţătorul ne-a spus astăzi în şcoală că toți oamenii se roagă şi când se roagă vorbesc cu Dumnezeu; pe tine nu te-am văzut niciodată vorbind cu Dumnezeu şi de aceea credeam că Dumnezeu a murit…
Tatăl rămase ruşinat şi din ziua aceea începu a se ruga.
Întrebarea fetiţei se putea pune şi întors: «tată dragă, ai murit tu, ori de ce nu mai vorbeşti cu Dumnezeu?» Ah, e plină lumea de azi de astfel de oameni morţi cari nu vorbesc cu Dumnezeu. E plină lumea de «morţi cari trăesc» (Apocalips 3, 1). Căci cum e mortul? El n’a ude, nu vede, nu simte.
Aşa sunt şi oamenii zilelor noastre. N’aud chemarea lui Dumnezeu; nu văd semnele şi arătările cereşti; nu se spăimântă. «Ochi au dar nu văd, urechi au, dar nu aud».
Calendarul Lumina Satelor 1929 pag. 52
Îu slujba Domnului.
– Doi ochi ai ca să priveşti cu ei spre Dumnezeu (Proverbe 20, 12).
– Două urechi ai ca să asculţi cuvântul Lui (Isaia 50, 4).
– Două picioare ai ca să umbli în Căile Lui (Proverbe 4, 26).
– Două mâni ai ca să lucrezi pentru El în toate zilele tale (Efeseni 4, 28).
– O limbă ai ca să vorbeşti adevărul Lui (Proverbe 12, 19).
– O inimă ai ca să o aprinzi pentru El (Proverbe 23, 26).
– Pune-le pe toate în slujba Domnului Isus (Romani 6).
Calendarul Lumina Satelor 1929 pag.98
