Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pământul �ntul cu tot ce este pe el, m?rile cu tot ce cuprinde �n ele. Neemia c. 9, v. 6.
Gândurile rele.
Ce sl fac cu gândurile cale rele — întrebă od*ti un om pe an ostaş din Oiştea Domnului — căci le simţesc cum zburdă incoace şi incole şi de multe ori n’ara ce le face...
O, dragul meu, răspunse ostaşul — în asta Încănu-i nici o primejdie. Când oile sunt Închise, mieii zburdă Încoace şi Încolo, dar pe urmă tot la oi te întorc. E rău Insă când şi oile se duc şi se rătăcesc cu miei cu tot.
Aşa e şi cu gândurile cele rele. Până când tu *tii In itautul lui Hristos şi te ţii de Păstorul cel bun, gândurile tale vor zburda câteodată un deşert, dar asta Încă nu-i primejdie. Primejdia va veni numai când vei părăsi staulul şi pe Păstorul eel bun şi te vei duce şi tu cu «miei» cu tot.
Unde să scape?...
— Oare unde să mai scap destaaşii ăştia cu prediciie şi cântările lor?... întreba și se tânguia Intr’un sat un mire necredincios.
— «In iad» — li răspunse ■ aa trecător.
Articol din Lumina Satelor 1929 Nr.27 pag.5
