Cel Atotputernic nu calcă dreptatea. Iov. c. 34, v. 12.

În şcoala Duhului Sfânt, despre lucrarea Duhului Sfânt prin Biserică,

       În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt a căutat mai întâi pe apostoli, a căutat casa unde erau adunaţi apostolii, «Iar când a sosit ziua Cincizecimii, a venit din cer fără de veste un vuet, ca de vijelie ce trece, şi-a umplut toată casa unde erau adunaţi ei», apostolii, «şi toţi s’au umplut de Duhni sfânt» (Faptele Apostolilor 2, 1—4}. Aceasta era investirea cu dar de sus a apostolilor ca să poată împlini porunca Mântuitorului: «Mergând învăţaţi toate neamurile»…
       După ce s’au umplut de Duh Sfânt, apostolii au eşit în faţa mulţimii şi au început să predice mântuirea. Duhul Sfânt a început a lucra și în sufletul mulţimii. «După ce au auzit cuvintele, ( oameni) au rămas străpunşi la inimă». Duhul sfânt a ales pe cei credincioşi, i-a făcut «una» şi s’a revărsat peste ei.
       «Şi cei ce au primit propovăduirea stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii și în rugăcuni şi în toate zilele erau aşteptând cu un cuget în biserică, şi frângând prin case pâine, primeau hrană cu bucurie şi cu bunătatea inimii». (Faptele Apostolilor 2, 41 — 47). «Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet… un mare dar ara peste toţi»… (Fapt. ap 4, 31-35).
       «Mulţmea celor ce crezusemi era o inimi și un suflet.. un mare dar ara peste toţi» — aici a luat fiinţă cea dntâi bserică a lui Hristos. În ziua Cinzecimii, Duhul Sfânt a strâns la un loc, în jurul apostoliior, pe cei care crezuseră în Isus Histos, și s’a revărsat peste ei făcând «una sufletul și inima lor». Duhul Sfânt a întemeiat cea dintâi bisericâ a lui Hristos și El a organizat-o.
Biserica este lucrarea Duhului Sfânt. «Din temelie până în vârful crucii — zice un sf. Părinte — biserica este lucrarea Duhului Sfânt». La acest înţeles zice sf. Părinte lrineu: «unde este biserică, acolo este și Duhul Sfânt, și unde este Duhul Sfânt acolo esie biserica și toata darurile».
       «Biserica — zice sf. Augustin — este casa și cetatea Duhului Sfânt. Sufletul şi viaţa Bisericii este Duhul Sfânt». «Biserica este trupul lui Hristos» (Efesani1, 22). Ceea ce este sufletul pentru corpul omului, aceea este Duhul Sfânt pentru trupul lui Hristos, care este Bserica. Precum nu poate fi corp fără suflet, aşa nu poate fi nici biserică fără Duhul Sfâtnt. Ceea ce face sufletul în mădularele corpului, aceea face Duhul Sfânt în biserică şi face biserica cea vie şi lucrătoare» (din învăţăturile sf. Augustin).
       Isus Mântuitorul a împlinit în bine o întreită chemare: de Învăţător, de Preot şi de Împărat. Aceste trei misiuni se împlineşte azi, Biserica prin lucrarea Duhului Sfânt.
       Predica din biserică face parte din chemarea Învăţătoare a bisericii… face parte din testamentul Mântuitorului: «mergând învăţaţi toata neamurile» ..
       Slujbele din biserică fac parte din chemarea preoţească a Mânuitorului. Aici intră şi Jertfa cea mare a Sângelui — sf. Liturghie — prin care Hristos «preotul cel mare» se Jertfeşte răscumpărându-se din blestămul legii cu scump Sângele Său.
       Chemarea împărătească este preamărirea lui Hristos, Împăratul Împăraţilor care ne conduce, prin Duhul Sfânt, spre împărăţia cea cerească.
       În acesta trei chemări se cuprinde taina cei mare a mântuirii neamului omenesc în aceste trei chemări se cuprind şi cela 7 taina: Botezul, Mirul, Cuminecătura, Mărturisirea, Maslul, Preoţia şi Căsătoria. Cele 7 taine sunt lucrarea Duhului Sfânt. Fiecare din cele 7 taine este legată de darul şi harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este administratorul celor 7 taine. Toate slujbele, toate tainele, toate lucrările de Biserică sunt lucrarea Duhului Sfânt. «Fără Duh Sfânt — zice un sf. Părinte — nu este nici predici, nici preot, nici slujbe, nici taină».
       Biserica este organul prin care lucrează Duhul Sfânt Preotul este — trebue să fie — organul prin care lucrează şi vorbeşte Duhul Sfânt. Cu câtă putere lucrează un astfel de preot. Nu este în lumea aceasta un alt grai mai puternic decât graiul pe care-l spune Duh Sfâat prin predica preotului din uşa altarului. Nu este în lumea aceasta un învăţător mai puternic decât un preot aprins de focul Duhului Sfânt. Nu este în lumea aceasta, o doftorie atât de sfântă şi dulce ca o taină administrată de Duhul Sfânt. În misiunea sa, preotul este — trebue să fie — organul prin care grăeşte şi lucrează Duhul Sfânt. Un astfel de preot «străpunge inimile» şi aduce suflete la picioarele Crucii, În schimb, preotul funcţionar nu poate mişca pe nimeni. Predica lui este o predică moartă.
       Viaţa şi tăria biserici este Duhul Sfânt. Un sfânt Părinte se ruga pe patul morţii astfel: «Doamne, trimite creştinătăţii Tale pe pământ oameni plini de Duhui Sfânt… trimte bisericilor Tale oameni plini de Duhni Sfânt»…
       Vom spune însă îndată şi cu apăs ca această tărie a bisericii o ajută şi credincioşii ei. Vom spuma că credincioşii bisericii trebue să primească darurile pe care le administrează Duhul Sfânt prin biserică. «Bserica este trunuî lui Hristos» zice ap. Pavel, iar «noi suntem mădulareie trupului» (1 Cor. 12, 12) O biserică va fi vie, tare şi lucrătoare când toate «mădularele» ei, când toţi membrii ei stau sub revărsarea Duhului Sfânt, aşa cum a fost în ziua Cincizecimii. «Au nu ştiţi — zise ap. Pavai — că voi sunteţi casa lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locueşte în voi» (1 Corinteni 3, 16). Când fiecare din noi va fi o casă a Duhului Sfânt, ce tare şi puternică va fi atuncea biserica.
       O biserică vie, şi lucrătoare va fi atunci când Dahul Sfânt lucră prin toate «mădularele» ei, sau când toate mădularele ei stau sub revărsarea Duhului Sfânt. «Biserica este trupul lui Hristos» — cum ar putea fără acest trup da înainte? dacă unele din mădularele lui sunt amorţite și înţepenite». Aceste mădulare trebue desmorţite şi trezite.
       Mulţi — chiar şi din fraţii preoţi — sunt încă nedumeriţi despre rosturile Oastei Domnului, Mare minune! Păi nu vedeţi, voi fraţilor preoţi, că Oartea Domnului umblă şi ea să desmorţească mădularele bisericii ca să avem o biserică vie, lucrătoare şi luptătoare Păi nu vedeţi că Oastea Domnului scoate pe oameni din cârciumă și din perzare şi îi redă biericii ca pe unii ce «morţi erau și au înviat»..
       Eu admir ştiinţa oamenilor de a-și face biserici noi şi frumoase, dar eu aş admira şi mai mult năzuinţe de a-şi face şi biserică vie cercetând-o regulat cu mic cu mare și făcând-o sâ răsune de cântări slujbe și rugăciuni. Pe multe locuri ţin oamenii la «cinstea» de a avea biserici pompoase, dar Dumineca le afli goale.
       Eu cunosc un sat de munte, cu o bisericuţă mică de lemn, cu un clopot mic şi o toacă de Iemn. Bătrânul preot n’are carte multă, dar face slujba cu lacrimi în ochi; cantorul aşişderea parcă îşi plânge cântările în strană, iar poporul, cu mic cu mare, stă în faţa altarului cerând cu lacrimi în ochi îndurarea Tatălui ceresc. Ascultând o astfel de slujbă, parcă simţi cum fâlfâie din aripi Porumbelul cel Sfânt şi Scump.
        Ce lucru grozav este să vezi Dumineca o biserică goală, iar cârciumele şi târgurile pline. Şi ce lucru tot atât de grozav este să-i vezi pe creştini Duminecă dimineaţa în biserica lui Hristos, iar după amiezi în biserica diavololui, în cârciumă Oare nu este aceasta o grozavă întristare ce-i se aduce Duhului Sfânt.
        Iubiţilor ostași din Oastea Domnului! Luptaţi și voi neîncetat pentru întărirea bisericii lui Hristos. Luptaţi neîncetat să-i scoateţi pe oaşteni din iadul cârciumei şi păcatelor atrăgându-i la biserica cea vie a lui Hristos.
Articol din «Lumina Satelor» 1929 Nr.18 pag.4