Iată moştenirea pe care o hotăreşte Cel Atotputernic celui nelegiuit. Iov. c. 27, v. 13
Roadele Duhului.
…. Praznicul pogorârii Duhului sfânt, apostolul Pavel în a sa epistolă cătră Galateni (5, 22) scrie că «roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor». Faţă de aceste, apostolul spune că roadele «trupului» şi ale păcatului sunt: «desfrânările, slujba idolilor, vrajbele, sfezile, zavistiile, gâlcevele, împărecherile, beţiile».
Creştinilor! Ispitiţi-vă şi căutaţi pe care din aceste două feluri le aveţi în sufletul vostru şi în purtările voastre. Românilor! Cercetaţi-vă şi spuneţi pe care din aceste două feluri le aveţi în casa voastră şi în ţara voastră. Se pare că le avem în cele mai multe locuri pe cele din urmă. Avem «desfrănările» care au făcut din unele oraşe şi sate adevărate Sodome. Avem «slujba idolilor», lăcomia de a face «câştiguri», bani şi plăceri. Avem apoi din belşug în politică, în oraşe şi în sate:«vrajbele, zavistiile, împărecherile».
Să îngenunchem dar în praznicul Duhului şi să cerem pogorârea focului sfânt şi curăţitor peste noi şi stările noastre . Duhul adevărului vine şi te sălăşlueşte la noi! Duhul dreptăţii, pogoarăte între noi ca să te simţim toţi pe tot locul! Sălăşlueşte-te la noi şi între noi, Duhul înţelegerii şi pune capăt cumplitelor certe şi desbinări dintre fraţi! Pogoarăte Duhul«înfrânării poftelor» şi trezeşte în oamenii de azi dorul după o vieaţă mai curată, mai sufletească, trezeşte dorinţa sfântă după înălţimile curate ale virtuţilor evanghelice. Duhul înţelepciunii şi temerii de Dumnezeu, înţelepţeşte-ne pe toţi ca să înţeleagă toţi că numai pe temelia de piatră a credinţii şi moralului au putut neamurile clădi mărire statornică.
Vine Duhul dragostei deaproapelui şi ia cuţitul lăcomiei din mâna şi inima celor ce «pândesc pe văduva şi săracul», ca să facă câştig din lipsurile lor. Te aşteptăm şi pe Tine Duhul muncii creatoare, să vi, să te sălăşlueşti în aceste vremuri şi între aceşti oameni, cari «numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă» (Eminescu).
Şi acum în urmă pentru Tine îngenunchem Duhul înoirii şi primenirii oamenilor şi moravurilor! Vino focul Duhului curăţitor şi curăţeşte aluatul cel vechiu şi ne dospeşte «aluat nou» şi «frământătură nouă»!
Articol din «Lumina Satelor» 1922 Nr.21 pag.1